Ce (nu) arătăm lumii

Indecizie. Bucurie printre lacrimi. Tristețe cu un zâmbet forțat oferit lumii.

Acestea sunt doar câteva stări pe care într-un interval de timp mai lung sau mai scurt le simțim în trupul nostru lipsit parcă de orice forță, cu toate că ne arătăm lumii ca fiind niște oameni puternici, niște stânci care nu pot fi mutate din loc. O! Dar unde e puternicia noastră? Ea este doar o fațadă îndeajuns de bună pentru a ne proteja, asemeni unui scut lovit de o ploaie cu săgeți.

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții. Însă persoana din fața oglinzii este in realitate o persoană firavă, afectată de tot ce este în jurul ei, plânge la cele mai mici emoții și este deja cocoșată de eticheta omului puternic care zilnic se luptă să o arate lumii. Este sleită de puteri dar totuși nu se gândește la vreo scăpare, la vreo odihnă sufletească. Cum oare să te prezinți lumii ca fiind o persoană slabă? Oare te-ai gândit că atitudinea sensibilă te face ca fiind un om slab?

Luptăm din nefericire cu lumea și în încercarea de a părea mai puternici unii față de ceilalți uităm să ne mai odihnim. Uităm să spunem stop dedicării muncii 100%, învățatului până la extremă sau uităm să ne oprim pe banca acoperită de zăpadă din colțul inimii care ne așteaptă din alergarea noastră după nimicuri cotidiene.

Unii din noi suntem mai puternici din fire, alții mai sensibili. Alții ne arătăm așa cum suntem iar unii încearcă să își pună masca de iron man. În tot acest zbucim, odihna pare a nu își mai avea locul printre prioritățile noastre cu toate că trupul dar și sufletul cere lucrul acesta. Ascultăm părerile celorlalți, stăruim în a mai afla cât mai multe detalii despre viața cuiva dar nu ne facem timp pentru viața noastră, pentru a mai vedea de ce mai are nevoie.

Nu încerca să pari mai puternic decât ești. Fii sensibil dacă așa este firea ta și lasă deoparte masca de om puternic pentru că nu trebuie să demonstrezi lumii că ești un om puternic. Puternicia nu înseamnă o carieră la nivel înalt ci înseamnă să lași deoparte toată meschinăria din lumea aceasta și să îți odihnești sufletul bucurându-te de ceea ce ai. Iubește și dăruiește permanent din iubirea ta. 

Read More

Un Crăciun permanent, vă rog!

Este clar! Nu mai încape nici un dubiu. Perioada Sărbătorilor de Crăciun este o perioadă în care oamenii se schimbă, se îmbracă cu modestie în hainele credinței, sincerității, amabilității și bunătății. 

Pe ritmul colindelor, oamenii se apropie mai mult de inimile lor, de sincerele vise pe care au uitat că le mai iau. Crăciunul ne apropie mai mult de familie, de prietenii noștri dragi și ne face să realizăm cât de mult ne era dor de ei și cât de mult ținem la ei.  

Mergând zgribulită prin nisoarea proaspătă care ne-a anunțat venirea iernii pentru următoarele luni, observ fericirea oamenilor de pe fețele lor înghețate, vorbesc despre cadouri, despre masa festivă, despre bradul imens din casă decorat în două culori. Au uitat de grijile cotidiene și au început să se odihnească așa cum ar fi trebuit de mult să o facă. Există parcă o timiditate de copil în fiecare reținându-se de a se manifesta natural. Nu trebuie să fii copil pentru a te bucura fără reținere, trebuie doar să te lași purtat/ă de frumusețea momentelor care îți sunt oferite de Dumnezeu.

Dacă ar dura fericirea lor permanent? Dacă ne-am bucura permanent asemeni sărbătorilor de iarnă?...

Ar fi oare atât de greu să vorbim cu atâta bucurie de activitățile noastre, să ne bucurăm de fiecare moment, să fim mereu buni unii cu ceilalți nu doar în apropierea Crăciunului? Câteva zile de bunătate, din păcate pentru mulți, nu îi fac mai buni ci doar arată că au două fețe: una naturală și una în vreme de sărbătoare. Poate ar trebui să avem un Crăciun permanent pentru ca oamenii să se poată bucura permanent de cei din jurul lor, să fie mulțumiți de sine și să nu se mai gândească cum să se îmbogățească. Inimile pot fi încălzite tot timpul, nu numai în vreme de sărbătoare.

Ar fi mult mai frumos, cu adevărat mi-ar plăcea! Starea de bucurie pe acordurile unei colinde care îți înmoaie inima să fie permanentă, îmbrățișările să fie mereu calde în vreme rece și cadourile să fie mereu făcute din inimă, nu numai din „datoria” Crăciunului. Ador această perioadă! Un Crăciun permanent, vă rog!

Read More