sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Aprecierea literaturii


Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Astăzi, din lipsă de idei sau din dorința de a accentua frumusețea și importanța literaturii asupra noastră, regizorii crează un rezumat la cărți celebre intitulându-l scenariu și pun în imagini povestea cărții respective. Pentru că întotdeauna vor exista două tabere legate de cititul cărților sau de vizionarea filmului, am să prezint în ce parte balanța se înclină pozitiv, cu speranța că voi „atrage” sau voi schimba păreri prost formate.

În primul rând dragi cinefili, filmul nu va putea niciodată înlocui cartea citită în miez de noapte la lumina veiozei, în metrou sau autobuz, la muncă, în tren sau în pauzele dintre cursuri. Povestea din carte fiecare și-o poate imagina așa cum dorește, își imaginează personajele după bunul său plac. Râde la detalii și plânge atunci când ceva dramatic schimbă firul poveștii. Libertatea foilor îi oferă posibilitatea să-și rețină fragmente întregi subliniind cu pixul.

Nu are nevoie de actori pentru a înțelege descrierile autorului și vrea ca înfățisările lor să fie unice în imaginația sa. Recent am fost să vizionez filmul „The Hobbit”, un film pentru împătimitorii trilogiei Stăpânul Inelelor. Filmul este bazat pe cartea „The Hobbit” de J.R.R. Tolkin, pe care însă nu am citit-o dar am auzit un comentariu din întâmplare, în timp ce ieșeam din sala de cinema, care accentuează ce am spus mai sus. Persoana respectivă citise cartea și își imaginase secvența în care gnomii, cântă ca fiind o melodie veselă, însă în film este o melodie tristă. Iată două puncte diferite de interpretare. Așa cum o haină subțire nu va ține de cald precum un palton sau o geacă, așa și filmul: nu va ține „de cald” imaginației și nu va putea prezenta toate detaliile. Vizionarea unui film bazat pe o carte îți oferă posibilitatea să vezi o altă interpretare dar nu va ține locul cărții niciodată. Îmi place să vizionez filme și îmi place să citesc cărți de aceea nu le voi compara niciodată.

Dar pentru că suntem într-o alergare continuă, considerăm o pierdere de timp „cetitul” cărților și rămânem cu impresia că cititul e doar acea bibliografie obligatorie dată de profesorii de liceu sau facultate.
Magia literaturii apare odată cu degustarea unei cărți bune. Din fericire cărțile ca și filmele sunt împărțite pe categorii așa că putem alege să citim doar ce ne place și ce putem înțelege.

Am o mare admirație pentru domnul Pleșu, însă el are un public diferit care aprofundează literatura în adevăratul sens al cuvântului. Dacă vrei să începi călătoria „cititul cărților” îți recomand să începi cu ceva mai ușor de digerat. După ce ai dat de gust dă-mi de știre! Înseamnă că acel „timp pierdut” l-ai valorificat.

Colțul special pregătit pentru citit ține loc de popcorn și semințe, îți împrospătează viața, ți-o colorează, te relaxează și te ajută să lași frâu liber imaginației. Fă un exercițiu. Îndrăznește să visezi.

Un comentariu: