Interviu cu Vasile Arhire, jurnalist sportiv

“Jurnalismul inseamna, in primul rand, pasiune si sinceritate”

Vasile Arhire considera jurnalismul sportiv o stare de spirit. Chiar si dupa 35 de ani de presa, sportul ramane domeniul pe care nu l-ar abandona niciodata. Iubeste plaiurile moldovenesti ceea ce l-a indreptat spre filmul documentar, in care a aratat frumusetile naturii si oamenii adevarati. Primul sau interviu l-a realizat la 16 ani cu mama Nadiei Comaneci, dupa ce marea gimnasta a cucerit patru medalii de aur la Campionatele europene..

•Ati terminat o facultate in domeniul tehnic si ati ales presa. De ce?
VASILE ARHIRE: Pasiunea pentru presa a fost de pe bancile liceului. In vremea cand eu terminam liceul, cine nu era inginer nu inseamna mare lucru pentru societate. Era un avant al facultatilor tehnice, al formarii de specialisti in domeniul tehnic. Mama nu a fost de acord sa urmez Facultatea de Drept, Jurnalistica era doar la Bucuresti in cadrul Academiei de Studii Social- Politice si atunci am optat pentru Constructii. Imi placeau lucrurile clare, precise. Mi-a placut facultatea, in special proiectarea. Dar pasiunea nu m-a lasat. Atunci am abandonat si am ajuns jurnalist.

• Ati debutat in 1975, in ziarul local. Ce a reprezentat pentru dumneavoastra acel moment?
VASILE ARHIRE: A fost o sansa pentru ca eu am facut sport de performanta : baschet, acum imi place handbalul in mod deosebit, si fotbalul, pentru ca din viata oricarui cronicar sportiv, fotbalul nu poate lipsi. Imi doream sa ajung baschetbalist de prima liga, insa nu am mai putut din motive medicale si atunci am abordat domeniul presei. Vroiam sa fiu ziarist sportiv si mi-am mentinut dorinta . Un domeniu pur in care se cere fair-play, in care nu poate influienta decat mintea si corpul tau o anumita directie, o anumita decizie.

• Cand ati inceput sa lucrati ca jurnalist si comentator sportiv?
VASILE ARHIRE: Am inceput din ’75 cu jurnalismul sportiv la ziar. În ‘77 am “batut’ la uşa postului Radio Iasi şi dupa câteva luni de probe mi s-a deschis. Am colaborat la sport, dar si la tineret, cultural, social si chiar economic din zona de actualitati. Am învatat din mers multe lucruri de specialitate, am “furat” meseria de la reporterii de mare talent pe care i-a avut Radio Iasi. M-am simtit agreat, fara sa fiu laudat mai mult de o data pe an de catre sefi, dar atunci când aveam o initiativa si propuneam ceva mi se dadea libertate de actiune. Insemna mai mult decât orice apreciere. Am citit mult despre tot felul de lucruri. Imi placea foarte mult zona de eveniment ,dar sportul a ramas un domeniu pe care nu l-as abandona niciodata. Iti ofera o anumita deschidere, o anume traire.

• Cum a fost perioada cand ati lucrat la “ Opinia Studenteasca”?
VASILE ARHIRE: A fost o perioada frumoasa. Colaboram deja la ziarul local “Flacara Iasului” şi la Radio Iasi, unde realizam emisiunea de sport, dar ziarul studentesc era cu totul altceva. O lume frumoasa. Era un joc serios, cu un larg spatiu de manifestare. Iti puteai forma un stil propriu prin exercitii repetate. Am avut sansa sa intalnesc o generatie valoroasa de tineri jurnalisti la care am preluat stafeta , cu Daniel Condurache, cu Andi Lazescu, cu Silviu Lupescu. Erau redactori sefi adjuncti. Am fost numit redactor sef adjunct la Actuallităţi după ce Daniel Condurache a terminat facultatea. Daniel m-a recomandat si pentru pozitia de corespondent pentru “Viata studenteasca”, care era revista studentilor din toata Romania, cu sediul la Bucuresti. Acea perioada a fost extrem de densa in acumulari.

• Ati avut un model din presa la inceputul carierei dvs?
VASILE ARHIRE: Am avut mai multi magistri. Primul model a fost scriitorul Grigore Ilisei. Apoi am avut oameni care si-au pus amprenta asupra carierei mele intr-un mod sau altul. Aici l-as include pe Daniel Condurache, pe Constantin Paladuta care a lucrat la ziarul local si “a pastorit” cotidianul “Evenimentul” ani buni. Cristian Topescu inseamna pentru mine ca ziarist, dar si ca om enorm de mult. Fara modele , in viata, nu numai in profesie, nu te poti implini.

“Nu vreau sa fiu doar un administrator, aceasta e esenta”

• In ce conditii ati abordat filmul documentar ?
VASILE ARHIRE: La un moment dat, in cariera mea, am avut aceasta tentatie, placandu-mi natura.. Mi-a placut sa fiu cu picioarele pe pamant. Am facut un proiect intitulat “Descriptio Moldavie” in 1999, pe care l-am prezentat la canalul Tvr 2. Exista o linie de reportaje de calatorie cu durata de 15 minute. Cineva care era atras de acest lucru, putea in fiecare zi la aceeasi ora sa vada lucruri interesante dintr-o anumita zona a tarii. Acest proiect a fost agreat, am stat 4 ani in acest proiect. M-a captivat foarte mult si am renuntat o perioada la sport, nu am mai acordat prea mult timp sportului si m-am ocupat de documentarele de calatorie.

• Ati obtinut mai multe premii cu documentarul “Diamantele Coroanei”. Prin ce atrage el atentia ?
VASILE ARHIRE: Titlul inseamna manastirile din Bucovina, pe care eu le-am asemanat cu diamantele unei coroane, asezate pe coroana care este tot tinutul Bucovinei. Filmul prezinta nestematele arhitecturii si picturii medievale romanesti de la Sucevita, Moldovita, Putna, Voronet si Humor. Sunt locuri extraordinar de frumoase, minunate. Am tinut foarte mult la filmul acesta pentru ca e ceva din sufletul romanului.

• Ce reprezinta functia de director la Tvr Iasi? Care sunt atributiile?
VASILE ARHIRE: Atributiile sunt numeroase si sunt cele specifice unui conducator de institutie. Eu ma vad acolo ca un coleg mai mare, cu o experienta mai bogata si care incearca sa construiasca pentru telespectatori, impreuna cu ceilalti, o stare de satisfactie. Nu e un lucru usor pentru ca ne adresam unui spectru foarte larg de public, de la copii de 3-4 ani pana la oameni cu tamplele incaruntite. Profesia îmi ocupa mai tot timpul zilei, pentru ca vreau sa fiu nu doar un administrator, ci sa ramqn in continuare si realizator de programe.Imi continui activitatea jurnalistica, merg la filmari , montez. Si satisfactiile vin si de aici. Anul acesta am primit Premiul pentru portret al Asociatiei Profesionistilor de Televiziune din România, pentru filmul “Alergqnd de la Iasi la Los Angeles”, o biografie romanţata a campioanei olimpice de atletism Maricica Puică, originara din Iaşi.

“Poti sa faci performanta si din teritoriu, nu neaparat din Bucuresti”

• Ati debutat la Iasi, dar prin comentariile sportive de la radio si prin programele de televizune v-ati facut cunoscut in intreaga tara. Nu a existat tentatia sa plecati spre Capitala?
VASILE ARHIRE: Iubesc foarte mult Moldova şi chiar dacă am avut in 1991 oferte de la televiziune si de la radio pentru a merge la Bucuresti, n-am plecat. Mi-am dorit sa raman aici considerand ca poti si aici sa faci performanta. Lucru pe care cred ca l-am confirmat.

• Aveti doi copii, unul dintre ei este reporter sportiv la Bucuresti. Ati avut vreo influenta in alegerea meseriei lor?
VASILE ARHIRE: Nu, la nici unul. Nu mi-am dorit sa ajunga jurnalist sportiv pentru ca este un zbucium extraordinar de mare, e o viata foarte trepidanta, azi nu sti ce vei face maine. Trebuie sa fi permanent informat, trebuie sa sti ce se intampla in jurul tau ca sa iei o decizie.Vlad s-a molipsit de la mine probabil şi se straduieste sa îsi croiasca drumul sau. De aceea, el a acceptat sa plece la Bucuresti când a fost solicitat de Radu Naum pentru a-si demonstra calitatile. Eu nu am dorit chiar deloc sa faca asta, eu mi-am dorit sa ajunga geograf. Intr-un fel a ajuns geograf, sau mai curand călator, pentru ca umbla prin tara, prin lume.A urmat facultatea de educatie fizica si dupa s-a dedicat acestei profesiei.

• Daca ar fi sa faceti o comparatie intre presa din Romania si cea internationala, care considerate ca sunt diferentele?
VASILE ARHIRE: Nu cred ca sunt diferente.Avem jurnalisti de talie europeana, oameni valorosi, oameni puternici si talentati.Sistemele de referinta sunt diferite si atunci fiecare se adaptează la mediul sau când il analizeaza. Noi tratam subiectele mai romantic, accentuind latura emotionala a situatiei sau a persoanei. Unii mai si exagereaza si , prin fraze mestesugite sau imagini montate intr-un anume fel, incearca sa duca cititorul sau privitorul spre efectul pe care si-l doreste el .Avem uneori inclinatii spre telenovela si la stiri, din lipsa informatiei mai bogate.

”Sporul constituie un mediu educativ extraordinar, dar astazi nu-l folosim la parametrii maximi.”

• In prezent, presa sportiva romaneasca tinde spre cancanizare, manelizare. Cum priviti aceasta situatie?
VASILE ARHIRE: Este o vorba, cea ce cere lumea, aia se scrie. Cred ca treptat lucururile se vor aseza. Vina o poarta nu numai ziaristii, daca anumite lucuri sunt accentuate si duse la extrem si de “eroii” unor tabloide. Sunt sportivi carora le place pe “scena” presei indiferent de ipostaza, altii se simt uitati si provoaca intimplari care stau la baza articolelor si asa mai departe.Cred ca atunci când cititorii vor dori o presa de substanta, de fond, cu informatii veridice despre valorile sportului, o vor avea. Generatia tânăra de jurnalisti trebuie sa militeze pentru preponderenta spectaculosului din performanta, din efortul de a izbindi, iar urâtul, descoperit facil, sa fie inghesuit undeva. Nu-l putem neglija, dar nici nu trebuie sa-l exacerbam.

• Ce inseamana sa fi jurnalist sportiv in Romania?
VASILE ARHIRE: Termenul este complex . Pe scurt, trebuie talent, determinare, responsabilitate si noroc. Da, noroc. Degeaba poti si vrei, daca in orasul tau, performanta lipseste aproape in intregime, salile si terenurile sunt goale, campionii vin de la juniori doar sau apartin altor cluburi dupa ce s-au format aici. In aceste conditii, cum atragi cititorii, ascultatorii sau telespectatorii. Cu ce subiecte ?

• Ati incuraja tinerii jurnalistii sa aleaga presa sportiva?
VASILE ARHIRE: Da. Pentru ca nu prea mai sunt. Si noi, la TVR Iasi, cautam colaboratori. In vremea adolescentei, citeam ziarul “Sportul” cap-coada, lecturam cartii despre sport, studiam literatura in care se vorbea despre sport. Mi-ar placea sa cunosc un tânar care sa dorească sa ajunga cronicar sportiv asa cum mi-am dorit eu. Sa strânga din dinţi si să lupte sa nu ramâna un anonim, dar sa aiba rabdare. “Vocea” se formeaza in timp.

• Exista o legatura de interdependenta intre mass media si sport. Mai ales intr-o perioada in care cuvantul sportul s-a demonetizat fiind utilizat in diverse domenii ce nu au legatura cu sportul in sine?
VASILE ARHIRE: Nu cred ca s-a demonetizat. Spuneam, sportul a devenit un stil, o atitudine, o stare de spirit.

• Exista un progres sau un regres in mass media romaneasca?
VASILE ARHIRE: Marele progres inseamna libertatea de expresie. Dincolo de aceasta problemele care deeriva se pot analiza pe segmente Trebuie sa dam sansa de a comunica tuturor. Este o perioada in care societatea se redefineste iar eu sper sa ne asezam in curând, in intregime, pe albia fireasca in acest domeniu.
************************************************
Nascut la Husi, judetul Vaslui pe 18 iulie 1959, Vasile Arhire a urmat Facultatea de Constructii a Universitatii tehnice “Gh. Asachi” din Iasi, iar apoi si-a continuat studiile cu un master in Comunicare si Relatii Publice, Facultatea si Relatii Publice “David Ogilvy”, Bucuresti, in perioada 2002-2004. Doctorand in Management la Universitatea “Al. I. Cuza”, Iasi. In 1975 a debutat in activitatea jurnalistica in ziarul local “Flacara Iasului”, a fost colaborator la Radio Iasi cu articole, comentarii sportive si reportaje din viata tinerilor. In perioada 1981- 1983, a fost redactor sef adjunct la revista “Opinia Studenteasca” si sef al subredactiei Iasi pentru revista “Viata studenteasca”. A fost si colaborator al Societatii Romane de Radio in domeniile tineret, actualitati si sport. În televiziune lucreaza de la infiintarea TVR Iasi, din 1991. A fost seful sectiei de actualitati , iar din 2003 indeplineste functia de director al TVR Iasi.
- Premiul pentru Televiziune al Asociaţiei Presei Sportive -1997
- Premiul I la Festivalul Naţional de Film şi Diaporama „Toamna la Voroneţ”, Gura Humorului 2002 pentru documentarul « Bucovinenii »(portrete de oameni de isprava din nordul ţării), difuzat pe TVR 2 şi TVR Iaşi
- Marele Premiu şi Trofeul „7 Arte” la Festivalul Naţional de Film „7 Arte”, Călăraşi pentru documentarul “Diamantele coroanei” , TVR 2 şi TVR Iaşi
- Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film „Cronograf”, Chişinău, 2005 pentru documentarul „Căpitan de cursă lungă” (portretul plutaşului de odinioară de pe râul Bistriţa), TVR 2 si TVR Iaşi

- Premiul publicului la Festivalul international “Caraimanfest” Buşteni, august 2009 pentru documentarul “Diamantele Coroanei” ( un film care evidenţiază valoarea arhitecturală şi picturală a Mănăstirilor din Bucovina)
- Premiul pentru televiziune 2009 al Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism din România, pentru emisiunea “ Alo, Romania !”, difuzata pe TVR International şi TVR 3
- Premiul A.P.T.R. 2010 pentru portret - "Alergând de la Iaşi la Los Angeles" ( o elevă talentată la atletism a pornit “în alergare” din Iaşi şi după câţiva ani a trecut prima linia de sosire la Jocurile Olimpice la Los Angeles. Numele ei, Maricica Puică) , difuzată pe TVR 3 şi TVR Iasi
- Premiul publicului la Festivalul naţional de film şi diaporamă “Toamna la Voroneţ”, 2-5 noiembrie 2010 – “ A’im Richard from Vaslui” ( povestea unui britanic şi a unei românce care s-au cunoscut la studii în Japonia şi s-au împlinit familial în Olanda), TVR 3 şi TVR Iasi
- Selecţie pentru Gala finală a Festivalului de film sportiv pentru cinema si televiziune, 28 oct.-2nov 2010, Milano, Italia - "Alergând de la Iaşi la Los Angeles" ( o elevă talentată la atletism a pornit “în alergare” din Iaşi şi după câţiva ani a trecut prima linia de sosire la Jocurile Olimpice la Los Angeles. Numele ei, Maricica Puică)
Anca POPA, Simona COSTIN