FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură
După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.
Culorile inimii
Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.
Aprecierea literaturii
Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.
Ce (nu) arătăm lumii
Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.
O lume. O viață. O urmă.
Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.
marți, 17 ianuarie 2012
Plâng pentru România de astăzi
marți, 10 ianuarie 2012
Oamenii gării
Fac plimbări lente pentru a da impresia că se dezmorțesc cu clătinări indiferente chiar dacă nu aveau nevoie de asta. E doar o dezmorțire mecanică. Povești de viață dintr-o istorie care s-a descotorosit pentru o bucată de vreme de ei.
Totul devine periculos când încerci să treci peste limita maximă de apropiere.
Își plâng de milă și cerșesc bani în gara friguroasă care sună a gol. Pentru ei e un adăpost bun, ferit de vânt. Nu folosesc cuvântul casă. E prea familiar.
Dau vina pe soarta nebună în care sunt victime alături de "colegi".
Zilnic oamenii legii îmbrăcați în uniforme bine călcate îi alungă din sala de așteptare a gării. În zadar, ei tot se întorc.
Amenzile nu își au rostul, oricum nu au cu ce plăti și nu au ce să le ia.
Cu hainele sale zdrențuroase se așează liniștit într-un colț pentru a nu fi deranjat. O carte veche îi ține companie. Rămân mirată. Acelui om îi place să citească. Era atât de atent la rândurile scrise în acea carte. În timp ce ochii se plimbau de la stânga la dreapta pe paginile cărții, un oftat prelungit apărea la fiecare foaie schimbată. Se obișnuise să-și curme speranțele, prea mulți ani burdușiți cu amintiri.
Simți milă și în același timp frică. Privirea lor fixată asupra ta te face să te simți inconfortabil. Nu pot munci sau nu vor. Fiecare își știe adevăratele motive pentru care se află în gara. Cei cu discernământ.