Interviu cu Vasile Arhire, jurnalist sportiv

“Jurnalismul inseamna, in primul rand, pasiune si sinceritate”

Vasile Arhire considera jurnalismul sportiv o stare de spirit. Chiar si dupa 35 de ani de presa, sportul ramane domeniul pe care nu l-ar abandona niciodata. Iubeste plaiurile moldovenesti ceea ce l-a indreptat spre filmul documentar, in care a aratat frumusetile naturii si oamenii adevarati. Primul sau interviu l-a realizat la 16 ani cu mama Nadiei Comaneci, dupa ce marea gimnasta a cucerit patru medalii de aur la Campionatele europene..

•Ati terminat o facultate in domeniul tehnic si ati ales presa. De ce?
VASILE ARHIRE: Pasiunea pentru presa a fost de pe bancile liceului. In vremea cand eu terminam liceul, cine nu era inginer nu inseamna mare lucru pentru societate. Era un avant al facultatilor tehnice, al formarii de specialisti in domeniul tehnic. Mama nu a fost de acord sa urmez Facultatea de Drept, Jurnalistica era doar la Bucuresti in cadrul Academiei de Studii Social- Politice si atunci am optat pentru Constructii. Imi placeau lucrurile clare, precise. Mi-a placut facultatea, in special proiectarea. Dar pasiunea nu m-a lasat. Atunci am abandonat si am ajuns jurnalist.

• Ati debutat in 1975, in ziarul local. Ce a reprezentat pentru dumneavoastra acel moment?
VASILE ARHIRE: A fost o sansa pentru ca eu am facut sport de performanta : baschet, acum imi place handbalul in mod deosebit, si fotbalul, pentru ca din viata oricarui cronicar sportiv, fotbalul nu poate lipsi. Imi doream sa ajung baschetbalist de prima liga, insa nu am mai putut din motive medicale si atunci am abordat domeniul presei. Vroiam sa fiu ziarist sportiv si mi-am mentinut dorinta . Un domeniu pur in care se cere fair-play, in care nu poate influienta decat mintea si corpul tau o anumita directie, o anumita decizie.

• Cand ati inceput sa lucrati ca jurnalist si comentator sportiv?
VASILE ARHIRE: Am inceput din ’75 cu jurnalismul sportiv la ziar. În ‘77 am “batut’ la uşa postului Radio Iasi şi dupa câteva luni de probe mi s-a deschis. Am colaborat la sport, dar si la tineret, cultural, social si chiar economic din zona de actualitati. Am învatat din mers multe lucruri de specialitate, am “furat” meseria de la reporterii de mare talent pe care i-a avut Radio Iasi. M-am simtit agreat, fara sa fiu laudat mai mult de o data pe an de catre sefi, dar atunci când aveam o initiativa si propuneam ceva mi se dadea libertate de actiune. Insemna mai mult decât orice apreciere. Am citit mult despre tot felul de lucruri. Imi placea foarte mult zona de eveniment ,dar sportul a ramas un domeniu pe care nu l-as abandona niciodata. Iti ofera o anumita deschidere, o anume traire.

• Cum a fost perioada cand ati lucrat la “ Opinia Studenteasca”?
VASILE ARHIRE: A fost o perioada frumoasa. Colaboram deja la ziarul local “Flacara Iasului” şi la Radio Iasi, unde realizam emisiunea de sport, dar ziarul studentesc era cu totul altceva. O lume frumoasa. Era un joc serios, cu un larg spatiu de manifestare. Iti puteai forma un stil propriu prin exercitii repetate. Am avut sansa sa intalnesc o generatie valoroasa de tineri jurnalisti la care am preluat stafeta , cu Daniel Condurache, cu Andi Lazescu, cu Silviu Lupescu. Erau redactori sefi adjuncti. Am fost numit redactor sef adjunct la Actuallităţi după ce Daniel Condurache a terminat facultatea. Daniel m-a recomandat si pentru pozitia de corespondent pentru “Viata studenteasca”, care era revista studentilor din toata Romania, cu sediul la Bucuresti. Acea perioada a fost extrem de densa in acumulari.

• Ati avut un model din presa la inceputul carierei dvs?
VASILE ARHIRE: Am avut mai multi magistri. Primul model a fost scriitorul Grigore Ilisei. Apoi am avut oameni care si-au pus amprenta asupra carierei mele intr-un mod sau altul. Aici l-as include pe Daniel Condurache, pe Constantin Paladuta care a lucrat la ziarul local si “a pastorit” cotidianul “Evenimentul” ani buni. Cristian Topescu inseamna pentru mine ca ziarist, dar si ca om enorm de mult. Fara modele , in viata, nu numai in profesie, nu te poti implini.

“Nu vreau sa fiu doar un administrator, aceasta e esenta”

• In ce conditii ati abordat filmul documentar ?
VASILE ARHIRE: La un moment dat, in cariera mea, am avut aceasta tentatie, placandu-mi natura.. Mi-a placut sa fiu cu picioarele pe pamant. Am facut un proiect intitulat “Descriptio Moldavie” in 1999, pe care l-am prezentat la canalul Tvr 2. Exista o linie de reportaje de calatorie cu durata de 15 minute. Cineva care era atras de acest lucru, putea in fiecare zi la aceeasi ora sa vada lucruri interesante dintr-o anumita zona a tarii. Acest proiect a fost agreat, am stat 4 ani in acest proiect. M-a captivat foarte mult si am renuntat o perioada la sport, nu am mai acordat prea mult timp sportului si m-am ocupat de documentarele de calatorie.

• Ati obtinut mai multe premii cu documentarul “Diamantele Coroanei”. Prin ce atrage el atentia ?
VASILE ARHIRE: Titlul inseamna manastirile din Bucovina, pe care eu le-am asemanat cu diamantele unei coroane, asezate pe coroana care este tot tinutul Bucovinei. Filmul prezinta nestematele arhitecturii si picturii medievale romanesti de la Sucevita, Moldovita, Putna, Voronet si Humor. Sunt locuri extraordinar de frumoase, minunate. Am tinut foarte mult la filmul acesta pentru ca e ceva din sufletul romanului.

• Ce reprezinta functia de director la Tvr Iasi? Care sunt atributiile?
VASILE ARHIRE: Atributiile sunt numeroase si sunt cele specifice unui conducator de institutie. Eu ma vad acolo ca un coleg mai mare, cu o experienta mai bogata si care incearca sa construiasca pentru telespectatori, impreuna cu ceilalti, o stare de satisfactie. Nu e un lucru usor pentru ca ne adresam unui spectru foarte larg de public, de la copii de 3-4 ani pana la oameni cu tamplele incaruntite. Profesia îmi ocupa mai tot timpul zilei, pentru ca vreau sa fiu nu doar un administrator, ci sa ramqn in continuare si realizator de programe.Imi continui activitatea jurnalistica, merg la filmari , montez. Si satisfactiile vin si de aici. Anul acesta am primit Premiul pentru portret al Asociatiei Profesionistilor de Televiziune din România, pentru filmul “Alergqnd de la Iasi la Los Angeles”, o biografie romanţata a campioanei olimpice de atletism Maricica Puică, originara din Iaşi.

“Poti sa faci performanta si din teritoriu, nu neaparat din Bucuresti”

• Ati debutat la Iasi, dar prin comentariile sportive de la radio si prin programele de televizune v-ati facut cunoscut in intreaga tara. Nu a existat tentatia sa plecati spre Capitala?
VASILE ARHIRE: Iubesc foarte mult Moldova şi chiar dacă am avut in 1991 oferte de la televiziune si de la radio pentru a merge la Bucuresti, n-am plecat. Mi-am dorit sa raman aici considerand ca poti si aici sa faci performanta. Lucru pe care cred ca l-am confirmat.

• Aveti doi copii, unul dintre ei este reporter sportiv la Bucuresti. Ati avut vreo influenta in alegerea meseriei lor?
VASILE ARHIRE: Nu, la nici unul. Nu mi-am dorit sa ajunga jurnalist sportiv pentru ca este un zbucium extraordinar de mare, e o viata foarte trepidanta, azi nu sti ce vei face maine. Trebuie sa fi permanent informat, trebuie sa sti ce se intampla in jurul tau ca sa iei o decizie.Vlad s-a molipsit de la mine probabil şi se straduieste sa îsi croiasca drumul sau. De aceea, el a acceptat sa plece la Bucuresti când a fost solicitat de Radu Naum pentru a-si demonstra calitatile. Eu nu am dorit chiar deloc sa faca asta, eu mi-am dorit sa ajunga geograf. Intr-un fel a ajuns geograf, sau mai curand călator, pentru ca umbla prin tara, prin lume.A urmat facultatea de educatie fizica si dupa s-a dedicat acestei profesiei.

• Daca ar fi sa faceti o comparatie intre presa din Romania si cea internationala, care considerate ca sunt diferentele?
VASILE ARHIRE: Nu cred ca sunt diferente.Avem jurnalisti de talie europeana, oameni valorosi, oameni puternici si talentati.Sistemele de referinta sunt diferite si atunci fiecare se adaptează la mediul sau când il analizeaza. Noi tratam subiectele mai romantic, accentuind latura emotionala a situatiei sau a persoanei. Unii mai si exagereaza si , prin fraze mestesugite sau imagini montate intr-un anume fel, incearca sa duca cititorul sau privitorul spre efectul pe care si-l doreste el .Avem uneori inclinatii spre telenovela si la stiri, din lipsa informatiei mai bogate.

”Sporul constituie un mediu educativ extraordinar, dar astazi nu-l folosim la parametrii maximi.”

• In prezent, presa sportiva romaneasca tinde spre cancanizare, manelizare. Cum priviti aceasta situatie?
VASILE ARHIRE: Este o vorba, cea ce cere lumea, aia se scrie. Cred ca treptat lucururile se vor aseza. Vina o poarta nu numai ziaristii, daca anumite lucuri sunt accentuate si duse la extrem si de “eroii” unor tabloide. Sunt sportivi carora le place pe “scena” presei indiferent de ipostaza, altii se simt uitati si provoaca intimplari care stau la baza articolelor si asa mai departe.Cred ca atunci când cititorii vor dori o presa de substanta, de fond, cu informatii veridice despre valorile sportului, o vor avea. Generatia tânăra de jurnalisti trebuie sa militeze pentru preponderenta spectaculosului din performanta, din efortul de a izbindi, iar urâtul, descoperit facil, sa fie inghesuit undeva. Nu-l putem neglija, dar nici nu trebuie sa-l exacerbam.

• Ce inseamana sa fi jurnalist sportiv in Romania?
VASILE ARHIRE: Termenul este complex . Pe scurt, trebuie talent, determinare, responsabilitate si noroc. Da, noroc. Degeaba poti si vrei, daca in orasul tau, performanta lipseste aproape in intregime, salile si terenurile sunt goale, campionii vin de la juniori doar sau apartin altor cluburi dupa ce s-au format aici. In aceste conditii, cum atragi cititorii, ascultatorii sau telespectatorii. Cu ce subiecte ?

• Ati incuraja tinerii jurnalistii sa aleaga presa sportiva?
VASILE ARHIRE: Da. Pentru ca nu prea mai sunt. Si noi, la TVR Iasi, cautam colaboratori. In vremea adolescentei, citeam ziarul “Sportul” cap-coada, lecturam cartii despre sport, studiam literatura in care se vorbea despre sport. Mi-ar placea sa cunosc un tânar care sa dorească sa ajunga cronicar sportiv asa cum mi-am dorit eu. Sa strânga din dinţi si să lupte sa nu ramâna un anonim, dar sa aiba rabdare. “Vocea” se formeaza in timp.

• Exista o legatura de interdependenta intre mass media si sport. Mai ales intr-o perioada in care cuvantul sportul s-a demonetizat fiind utilizat in diverse domenii ce nu au legatura cu sportul in sine?
VASILE ARHIRE: Nu cred ca s-a demonetizat. Spuneam, sportul a devenit un stil, o atitudine, o stare de spirit.

• Exista un progres sau un regres in mass media romaneasca?
VASILE ARHIRE: Marele progres inseamna libertatea de expresie. Dincolo de aceasta problemele care deeriva se pot analiza pe segmente Trebuie sa dam sansa de a comunica tuturor. Este o perioada in care societatea se redefineste iar eu sper sa ne asezam in curând, in intregime, pe albia fireasca in acest domeniu.
************************************************
Nascut la Husi, judetul Vaslui pe 18 iulie 1959, Vasile Arhire a urmat Facultatea de Constructii a Universitatii tehnice “Gh. Asachi” din Iasi, iar apoi si-a continuat studiile cu un master in Comunicare si Relatii Publice, Facultatea si Relatii Publice “David Ogilvy”, Bucuresti, in perioada 2002-2004. Doctorand in Management la Universitatea “Al. I. Cuza”, Iasi. In 1975 a debutat in activitatea jurnalistica in ziarul local “Flacara Iasului”, a fost colaborator la Radio Iasi cu articole, comentarii sportive si reportaje din viata tinerilor. In perioada 1981- 1983, a fost redactor sef adjunct la revista “Opinia Studenteasca” si sef al subredactiei Iasi pentru revista “Viata studenteasca”. A fost si colaborator al Societatii Romane de Radio in domeniile tineret, actualitati si sport. În televiziune lucreaza de la infiintarea TVR Iasi, din 1991. A fost seful sectiei de actualitati , iar din 2003 indeplineste functia de director al TVR Iasi.
- Premiul pentru Televiziune al Asociaţiei Presei Sportive -1997
- Premiul I la Festivalul Naţional de Film şi Diaporama „Toamna la Voroneţ”, Gura Humorului 2002 pentru documentarul « Bucovinenii »(portrete de oameni de isprava din nordul ţării), difuzat pe TVR 2 şi TVR Iaşi
- Marele Premiu şi Trofeul „7 Arte” la Festivalul Naţional de Film „7 Arte”, Călăraşi pentru documentarul “Diamantele coroanei” , TVR 2 şi TVR Iaşi
- Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film „Cronograf”, Chişinău, 2005 pentru documentarul „Căpitan de cursă lungă” (portretul plutaşului de odinioară de pe râul Bistriţa), TVR 2 si TVR Iaşi

- Premiul publicului la Festivalul international “Caraimanfest” Buşteni, august 2009 pentru documentarul “Diamantele Coroanei” ( un film care evidenţiază valoarea arhitecturală şi picturală a Mănăstirilor din Bucovina)
- Premiul pentru televiziune 2009 al Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism din România, pentru emisiunea “ Alo, Romania !”, difuzata pe TVR International şi TVR 3
- Premiul A.P.T.R. 2010 pentru portret - "Alergând de la Iaşi la Los Angeles" ( o elevă talentată la atletism a pornit “în alergare” din Iaşi şi după câţiva ani a trecut prima linia de sosire la Jocurile Olimpice la Los Angeles. Numele ei, Maricica Puică) , difuzată pe TVR 3 şi TVR Iasi
- Premiul publicului la Festivalul naţional de film şi diaporamă “Toamna la Voroneţ”, 2-5 noiembrie 2010 – “ A’im Richard from Vaslui” ( povestea unui britanic şi a unei românce care s-au cunoscut la studii în Japonia şi s-au împlinit familial în Olanda), TVR 3 şi TVR Iasi
- Selecţie pentru Gala finală a Festivalului de film sportiv pentru cinema si televiziune, 28 oct.-2nov 2010, Milano, Italia - "Alergând de la Iaşi la Los Angeles" ( o elevă talentată la atletism a pornit “în alergare” din Iaşi şi după câţiva ani a trecut prima linia de sosire la Jocurile Olimpice la Los Angeles. Numele ei, Maricica Puică)
Anca POPA, Simona COSTIN

Read More

The real life of Sleeping Beauty...

Fata britanica cand trebuie sa doarma, somnul ei nu dureaza doar 8 ore, ea doarme zile in sir. Nimeni nu o poate trezi si nu exista nici un Fat Frumos sa o salveze cu sarutul dragostei adevarate...
Luisa Ball are doar 15 ani si sufera de o boala rara numita Kleine-Levin: "sleeping beauty".
Daca pentru unii a te trezi dimineata in cateva minute este greu, Luisei ii ia cateva zile sa se trezeasca. Cel mai mare record la dormit a fost de 13 zile.
Doctorii nu stiu cauza si nici modul de a trata aceasta boala. Ramane doar speranta ca nu va pierde cele mai importante momente din viata ei...

Read More

Wikileaks: Trezirea liderilor politici

Wikileaks? O organizatie care divulga documente secrete ale guvernelor lumii. Stiati ca America este un exportator de terorism? Sau ca americanii au omorat in razboiul din Afganistan sute de civili nevinovati? Bineinteles ca nu. Chestiile astea sunt foarte secrete si nu se dau la stiri si uite ca Julian Assange fondatorul si directorul acestui site reuseste sa dezvaluie atatea secrete. Dar cine este acest Julian Assage? Se presupune a fi un jurnalist, dar e doar un hacker, care a facut inchisoare pentru asta, iar site-ul nu este un ziar precum New York Times, ci un loc in care presa se informeaza, un butic...

Informatiile au facut inconjurul lumii. Documentele "secrete" stateau inchise cu mari lacate iar noi aflam la stiri despre pacea asternuta in lumea intreaga. De fapt lucrurile nu stau chiar asa, nu e nici pe departe o pace in lumea intreaga. Dupa secole intregi, multitudinea de camere cu informatii secrete sta sa se darame.

Cei mai puternici oameni ai lumii acum sunt treziti. Fiecare conducator este interesat si incearca interzicerea acesarii site-ului.

Conducatorii se agita prea mult: presedintele Statelor Unite ale Americii, Barak Obama, considera dezvaluirile WikiLeaks niste "acte deplorabile", iar din teama sa nu piara relatiile cu celelalte tari, suna in stanga si in dreapta pentru siguranta. Acelasi lucru face si presedintele Chinei.

Aceste informatii sunt razboaiele petrecute in secret. Si se va face doar dezordine in camera urmata de o curatenie mai amanuntita.

In aceasta noua era in care internetul este aproape principala sursa de informatii pentru presa internationala, aceste telegrame confidentiale redactate de diplomati americani trimisi in strainatate si destinate Wasightonului pot provoca un nou razboi rece sau doar o agitatie inutila.

Se poate distruge tot ce inseamna "traire in pace" in schimbul evitarii actiunilor, dar...e necesar aceasta dezvaluire?

Read More

Promisiune...

Incepi sa te obisnuiesti cu gandul ca promisiunea e un cuvant invechit, aruncat in lazi prinse cu lacate mari, fara chei de a fi deschise. Si totusi e groaznic. Incepi sa fii inconjurat de o panza imensa de paianjen care te imobilizeaza si te face sa respiri ca un bolnav de astm.
Rasfoiesc DEX-ul, trebuie sa existe o insemnatate in cuvant. Am gasit!! Sta pitit la mijloc printre celelalte cuvinte, pentru ca de cele mai multe ori este dat la o parte, dar poate o sa fie ultima incercare de a fura macar o clipa din timp, pentru a intelege semnificatia inainte sa practic.
Promisiune= s.f. angajament prin care cineva se obliga sa faca ceva, fagaduiala.
O promisiune, doua promisiuni. Cu siguranta ai facut de-a lungul vietii. Atunci cand ai fost copil, cuvintele magice “iti promit” ale parintilor te linistea. Era doar un simplu cuvant, insa deschidea portile posibilitatilor colorate, fascinante. Cumva, promisiunea e o bucatica de speranta care si acum ne inmoaie sufletul cand auzim de pe buzele cuiva acest lucru.
Inca de mici invatam ca o promisiune e valoroasa. Bineinteles, pentru fiecare valoarea inseamna altceva. Pentru majoritatea oamenilor, care isi respecta cuvantul, a face o promisiune inseamna ca lucrul promis este ca si facut. Astfel, ajunge sa insemne ceva pretios, care se leaga de imaginea si credibilitatea persoanei respective, dar pentru altii, promisiunea este doar un sentiment de obligativitate sau o moneda de schimb pentru manipulare.
Promiti?!...spontan ai spune “da”, entuziasmat si chiar mandru de persoana ta, dar poti sa ajungi sa nu iti respecti promisiunea facuta. Cauti motive, scuze aberante doar pentru a te dezvinovati, insa, pierzi increderea, o inima calda si lipsa complimentului “prieten”. Daca tu nu iti respecti promisiunile, de ce s-ar obosi altcineva sa le faca pentru tine?
O promisiune nerespectata, se poate intoarce impotriva ta ca un boomerang. E un cuvant simplu, dar totusi atat de fragil...

Read More

Bucuria de 1 decembrie e umbrita...

Toti cu steagurile tricolore strigau cat ii tineau plamanii: “Victorie! Uniti sub tricolor !”. Au dat mana frateste si au muncit pamantul romanesc. Vremuri indepartate, in prezent, lipsite de sens. Romania incepe sa piarda sensul cuvantului: unitate, conotatiile istorice si spirituale din 1918 pana in zilele noastre.
E doar entuziasmul ca va fi zi nelucratoare. O zi in care seful nu mai zumzaie la urechile angajatilor, studentii fara cursuri, copii fara teme.
Paradele militare sustinute de armata sunt doar niste ritualuri in care lipseste sclipirea din ochi, sunt doar simplii oameni cu chipuri chinuite. Bucuria pura se regasea pe fetele romanilor “invechiti”: imbracau hainele de sarbatoare, incaltamintea cea mai buna si isi exprimau bucuria unirii tarilor Romane, printr-o hora populara atat de vie si de naucitoare, incat din pricina vestmintelor, Romania reprezenta un nou suflu, scanteia intr-un fel deosebit, falfaind ca steagul unei batalii eroice si arzand intens precum penele pasarii paradisului.
In prezent, acea poveste se gaseste doar pe filele ingalbenite ale cartii de istorie, lipsita de importanta, pastrata in arhivele bibliotecii scolare. E doar o poveste.
“Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte!”, un ceas desteptator pentru constentizarea de identitate nationala, pentru a ne face sa fim mandrii de obarsia noastra mioritica. Insa romanul s-a cufundat in mediocritatile cotidiene, ramasitele vorbesc doar despre vremuri uitate, disperate si ziduri daramate.
Traim in trecut si nu schimbam privirea spre viitor. Romanul nu mai cunoaste bucuria Marii Unirii. A ramas doar ruinele din vremurile de glorie.

Read More

Lumea de basm a copiilor

In perioada sarbatorilor, dulapurile din bucatarie au inceput sa fie umplute rapid cu fructe. Vinovata de inflatia cu fructe era acea batranica, convinsa ca fructele o vor ajuta sa intinereasca.
Incep cumparaturile de Craciun, supermarketurile deja sunt foarte aglomerate, ea(batranica) incepe sa devoreze cu placere fiecare lada, aranjata pe rafturile magazinului.
Stai linistit, articolul nu este despre fructe, ci despre frumusetea pregatirilor si bineinteles bucuria copiilor.
Ati fost vreodata atent la privirea unui copil cand vrea cu incapatanare ca el sa puna globurile in brad, sa aseze toate beculete multicolore? Dupa ce termina, cu ajutorul mamei de aranjat bradul, sta si il admira toata noaptea precum un artist care se uita la opera sa.
Nici somn, nici mancare nu ii mai trebuie pentru ca se apropie noaptea in care trebuie sa vina Mos Craciun. A facut un plan de atac si va sta pitit sub brad sa il intalneasca, sa vada daca a primit scrisoarea trimisa si i-a adus ce isi dorea.
Poate e putin amuzant cand spun aceste lucruri, rupte dintr-un basm, dar nu ma indoiesc ca bucuria aceasta am trait-o si noi, nu conteaza cat de bogat sau sarac a fost. Inima unui copil nu pune accent pe aceste lucruri: daca acele globuri care le-a aranjat sunt de cristal sau el o sa manance cea mai de calitate mancare.
Ce mai asteapta copilul cu sufletul la gura cand e vorba de iarna, de sarbatori? Zapada...plimbatul cu saniutza, realizarea unui om de zapada pana ii ingheata mainile dar mai lipseste nasul. Trebuie completat...
Ii da fularul lui, nu cumva sa ii fie frig omuletului de zapada. Cata inocenta...
Dupa ce am avut si noi parte de aceste lucruri, nu mai vedem "fascinatia" in ele insa un moment de copilarie nu strica nimanui, sa incerci din nou...bucuria copilariei. Deschizi cartea de basm si pasesti in ea...

Read More

Vis a vis de somn...

Imi spune "buna dimineata". Ce dulce e somnul. Minutele dupa timpul limita de somn par a fi cele mai importante, in ciuda faptului ca am dormit ore bune inainte de acele minute. Nu e indeajuns, nu sunt satula...am pierdut doua nopti la rand pentru a "incerca" sa vizionez filmul Inception...a fost pe doua nivele: vis in vis. Am reusit in cele din urma prin metode cate se poate de haioase: plimbat prin casa, bineinteles becul aprins, mancat dulciuri doar pentru a ma mentine treaza. Filmul o fi psihologic cu privire la vise, dar imi facea "pofta" de somn cand ma pregateam sa ma uit. E tipator, zangane mult si...se uita la mine.
Ceasul desteptator.
E acolo zilnic pentru a ma ajuta sa fac marele efort. Sa las deoparte lumea viselor pentru urmatoarele 12-15 ore...Zi lunga, drum lung, mult timp sa imi tin ochii deschisi.
Muzica continua in mintea mea...m-am trezit cu sunetul colindelor. Ce dor mi se face de sarbatorile de iarna, bulgari de zapada, relaxarea printr-o "expeditie" cu saniuta, bradul cu mirosul lui real nu de plastic. Deja ma gandesc ce fel voi impodobi bradul acesta: ce design sa aleg. Sa nu uit de Mos Craciun! :))
Bajbai prin casa, pun rapid apa la incalzit pentru un cappucino spumos delicos necesar intr-o dimineata lipsita de soare, plina de ceata in care masinile se fac observate doar de lumina farurilor usor mazgalite, nefolosite de ceva timp asa de dimineata.
Pierd din start timp pentru ca sunt preocupata de lucruri marunte...insa continui sa caut un sens...trantesc usa dupa mine, incui. Am plecat, nu ma mai ametesc..si merg tinta spre statia de autobuz zgribulita.
Totusi e o zi frumoasa, in care ma pot bucura tremurici asa cum sunt. Incretirea fruntii o intalnesc asa des ca imi vine sa o imit. Brusc, ridic ochii ca sa imi inseninez fata...

Read More

Identitate

Identitate falsa sau mai bine lipsit de ea?

Radiera folosita, varfurile creioanelor rupte din cauza ascutitoarei fara de trebuinta...hartii albe mototolite. Pix disparut, sau imprumutat...e tot una.
In google we trust,click!
Se cauta identitatea rromilor, identitate necunoscuta, pierdere de identitate, carte de identitate s.a.
Multe sensuri pentru un cuvant atat de simplu dar totusi atat de semnificativ.
Prea multe dileme de care sa ne facem griji. Mult timp irosit pentru a afla cine suntem, daca suntem urmasii Romei sau nu...cert e ca, un popor precum si cel roman are nevoie de acest lucru ca de aer. Simte nevoia si devine preocupat de aceasta. Astfel stabilim 1 decembrie, o zi nationala, o zi de identitate. Stabilim si din punct de vedere economic: leul, moneda nationala, incercand iesirea din sfera comuna pentru o pata de autenticitate.
Identitatea ta te reprezinta pentru ca devii o persoana cu drepturi, libertati...cu cetatenie.
De multe ori, atunci cand calatoresc cu RATP-ul, cad pe ganduri fixand cu privirea oamenii care merg pe strada,unii pierduti prin multime, alergand cu pasii zdraveni sau o tiganca cu o bluza fosforecenta rupta la subtiori si cu o fusta colorata plina de volanase, murdara...imi pun intrebarea: "oare ea are o identitate?" Brusc sunt trezita din somn de plansul puternic a unui copil de vreo 6-7 anisori...tiganas, alaturi, mama sa il bruscheaza asezandu-l pe scaun, soptind cuvinte...care nu ar trebui sa le auda un copil. stramb din nas din cauza mirosului...dar imi vad de ale mele...nu reusesc pentru ca incepe sa cante pentru a cere bani. Ajung la facultate, cobor din autobuz uitandu-ma la copilul care vorbeste incorect plimbandu-se tintuit de ochii mamei.
Scriu apasat pe hartie aceste lucruri pentru a nu le uita daca ma iau cu alte trebusoare. Mai am totusi nevoie de cateva argumente pentru a reusi sa aflu ceea ce vreau sa demonstrez. Ipoteza si concluzie...matematica.
Buletinul de identitate reprezinta ceea ce as putea numi intr-un mod cat mai neprofesional, cartonasul care il prezinti atunci cand ti se cere sa te identifici. Unii, sustin cu tarie ca isi refuza identitatea...probabil pentru ca pe buletin scrie roman. Dar...oamenii din jur au doar o identitate?..Da, una legala dar pe langa asta, sunt realizate mai multe, pastrate in portofel si lucrate la "negru" atunci cand au nevoie de ele, scot cartonasul si infumurat de propriul fum de tigare se mandreste cu noua "achizitie".
Atunci cand doreste sa obtina ceva, se da bine pe langa tine de parca tu nu ai sti de ce face asta si incearca intr-un mod cat mai exagerat sa te "placa".
Nevoia de a nu fi tras la raspundere, naste dorinta de lipsa de identitate insa...ce are in comun tiganul si omul cu multiidentitate?...Ambii isi doresc o identitate in care sa calce pe covorul rosu fara a li se adresa intrebarea: "da tu cine esti?"
Imagineaza-ti o zi in care iti poti alege identitatea...ce ai alege sa fii?

Read More

Joc "șotronul" presei

Subsemnata...De bunavointa si nesilita de nimeni: Razbesc...
Incepand de la cele mai banale lucruri pana la prefacutele persoane, nedemni de a fi numiti prieteni.
Tensiuni?! Incordare...nervi!! Pe toate le experimentez fie separat fie la un loc.
Incep sa imi fac loc pe trotuarul aglomerat, oameni care mai au putin si se izbesc in tine de frica sa mai stea la semafor inca 60 de secunde sau sa prinda locul lipit de geamul autobuzului, oameni care nu mai stiu in ce anotimp traiesc si afla de la stiri ca e toamna. Sunt oameni care traiesc in trecut si se gandesc cum ar arata prezentul, in care de fapt sunt. Sunt oameni printre oameni...
Ma opresc si privesc in jur. Prea multa ingrijorare, prea mult stres pentru ziua de maine...ma simt ca un soldat care nu poate sta linistit fara sa se gandeasca ca maine o va lua de la capat cu aceleasi lucruri.
Presa...care nu inseamna a avea blog. Nu confundam blogul cu presa. Blogul e intr-un cos in care servirea este la indemna tuturor. A fi inauntru presei presupune mai mult decat cateva clickuri plictisitoare pentru a-ti crea cont. Adevarul e ca...reprezinta cea mai mare supravietuire de care o sa ai parte in aceasta viata. Trebuie sa treci mai intai de cainii rai care latra la tine cautand reactii ca sa te atace, dar...eu stau calma, ii privesc ochii demonici si imi continui drumul stiind ca la capat am o lumina.
Desenez cu creta colorata un sotron. Jocul acela copilaresc care nu ne plictisea atunci cand nu exista viciul calculatorului si al internetului. Ne bucuram de joc si topaiam intr-un picior pana se lasa seara. Bucuria sincera de a mai sari un patratel era pura. Trecerea de la un nivel la altul era o mare realizare.
Joc sotron...mai sar intr-un patrat si uneori raman intepenita acolo, parca prinsa cu lipici, zadarnice sunt eforturile mele...
Cand mai promovez si mai schimb patratul, inima salta de bucurie...Dar imi zic cu voce tare ca sa ma potolesc: "e doar un patratel desenat cu creta colorata"...
Departe sunt acele jocuri nevinovate si pline de bunatate, lipsite de ura lumii. Cate patrate are sotronul meu? Nu stiu, inca nu dau de capat, sunt la stadiul in care incerc sa topaii intr-un picior. Raman la munca, furand zilele de weekend si transformandu-le intr-un concediu fara plata.

Read More

ROM autentic se intoarce

Nu tanjim dupa americani!!!

Da. Ne-am ofticat la culme cand singura ciocolata patrioata din tara asta... a fost transformata intr-o straina. Mandri, ne cumparam pentru ca steagul tricolor ne facea sa ne simtim adevarati romani.
Brusc! Schimbare. A hotarat "conducerea" ca noi, romanii, tanjim dupa visul american si au schimbat ambalajul. Daca schimbam haina nu inseamna ca am schimbat cetatenia.
Rascoala!..
Ce inseamna de fapt America? O tara care are putere dar nu e wonderland. De ce am tanji acolo? Ei domina majoritatea tarilor, de ce ar domina totul? Nici macar o ciocolata sa nu ne reprezinte? Noi nu punem steagul tricolor pe cafea Starbucks asa ca nici ei nu pun mana pe ciocolata noastra.
Evit raftul unde sta ea acolo "mandra", pentru ca eu nu tanjesc sa fiu robotul american.
Si-au dat seama de prostia catastrofala si ne spun ca "A FOST O FARSA". Ce sa mai zici, cand vocea poporului si-a pus port-voce pentru a rasuna pe toate ulitele tarii.
Asa ca au realizat un nou spot in care revin la Romania. Nu stiu daca se asteptau la asta, cu siguranta profesionalismul a lipsit atunci cand au hotarat sa puna stelute pe ambalaj.
Acceptam scuzele.
Recunoasc, imi place America dar nu o copie a Americii pe teritoriul romanesc. Ce e al nostru sa ramana al nostru.

"As dori un baton de ciocolata ROMANEASCA ROM"



link: http://romautentic.ro/

Read More

Off'ul din sportul presei....

Revin la acele momente in care totul se rezuma la stiri. Dar sa fie OBLIGATORIU un izvor de stiri. Doar asa pot supravietui momentelor grele.
Rasuflu usurata cand trimit o stire si incerc sa ma relaxez dar nu dureaza mult pentru ca trebuie sa caut alta. Sursele, unele mai usor de abordat altele chiar irascibile. Teama de a nu aparea undeva numele, exista. Verificat!
Am inceput sa fac sport. Unul zilnic pentru ca dreptul sa nu fie prea mult inaintea stangului.
Acum detectorul de "exclusivitate" e pornit. Fiecare detaliu este absorbit si gandit la cald si rece daca suporta transformarile pentru a deveni subiect bun pentru agentia de presa sau...rasuflat!
Presa. Suna atat de...bine daca te ajuta sa obtii ceva informatii. Nu as fi crezut pana la un anumit moment ca trimiterea "secretului" trebuie sa fie cu viteza luminii. Click "send" now or never...
Sunt un participant la un concurs?...Sunt pentru cei din "afara" dar si intern?!!... Nu mai are valoare atunci cand pe primul loc, lustruit bine si pozat din toate partile se afla "favoritismele". Am primit! Am inghitit! si m-am resemnat!...
In somn ruleaza filmul "vise frumoase" dar e intrerupt brusc de publicitate. "stiri! subiecte de stiri!!". Cel mai bun mod de a te trezi cu ochii mari si fara a te simti somnoros/oasa.
Timp este...mai ales cand totul e liniste si pace. Devin "voluntar obligatoriu" la caruta de stiri prin care imi revendic dreptul de jurnalist cu norma intreaga, 7 zile din 7 zile cu mici pauze de masa!

Read More

O noua revolutie?

Jucam poker sau ping pong?

Dupa evenimentele zilnice ale sindicalistilor, ai spune clar: astia doresc revolutie!.
Daca am derula timpul inapoi...pe la anul '89, am putea observa mai cu atentie detaliile si am pune in balanta ruginita de nedreptati pentru a trage o concluzie.
Ce asemanari prezinta trecutul cu prezentul? Ceausescu a reusit sa devina de nesuportat pentru popor. Basescu dupa ceea ce se vede pe sticla, aceeasi soarta are. Ambii pierd la jocul de poker banii...si ne raspund precum Moromete: "-Pai nu ti-am zis ca nu am?! Ce sa-ti fac daca nu am! De unde sa dau? N-am! "
Incet incet, cate un protest pe zi, apoi unul mai mare...pana ajungi la revolutie, sau lovitura de stat. Si in acest moment sunt oameni care "muncesc" sa afle daca a fost revolutie sau lovitura de stat in '89.
Ce i-au determinat atunci si acum sa ajunga la proteste? Raspunsul e simplu: neajunsurile. Ele nu au inflorit din nimic ci din cauza furtului in masa care s-a practicat si continua sa se practice.
Balamuc in tara in acest moment! Si mai apare cate o stire cu tiganii, care incurca adevarata problema. Am inteles odata! E ping pong intre Romania si Franta. O problema care nu necesita atentia maxima.
Vin ca niste vedete de Hollywood, parfumate de "Paris je t'aime" razpunzand cu acelasi accent grotesc: "Ne intoarcem dupa ce ni se termina concediul platit".
Sa ne concentram mai bine pe ce "ne doare" nu pe zapaceala gen OTV. Are grija Dan Diaconescu de acest lucru. Fiti fara grija!
Oamenii se lupta pentru mai bine iar noua ne este intrerupt programul de stiri cu "desene animate".
Protestele devin mai dese, grevele din toate domeniile se intensifica.
Ajungem sa il impuscam pe Basescu pentru a ne fi mai bine?...Revolutionam totul. Dar vom reusi ceva sau doar victime?...

Romania: "...timpul nu mai avea rabdare"

Read More

Au revenit momentele studentiei....

Iasi!?!
Aglomeratie (autobuzele parca sunt mai pline ori am uitat ce inseamna sa stai cu fata lipita de geam :)) ), camera (intacta...cu exceptia parfului care e un infractor ce s-a stabilit in locul nepotrivit. Acum arata a "locuinta" dupa cateva decoratiuni NECESARE.), facultatea (tot acolo e, chipesa si lustruita pentru a intampina studentii de pe toate meleagurile), bilete RATP (S-au scumpit. Ma schimonosesc de fiecare data cand trebuie sa cumpar).
Dupa o mare amorteala se revine incet incet la activitatile zilnice: anunturi de facultate. Toata lumea ca niste albinute, sunt active si interesate de fiecare detaliu: deschidere, orar, grupe...etc.
Zambesc! Se observa! Sunt bucuroasa ca am revenit. Am revenit la viata de studenta. Aa...detaliu!! Nu mai sunt boboaca. Ma amuz..deja am trecut de perioada initierii...acuma rascolesc amintirile ca o babuta care isi aduce aminte de vremea cand era o tinerica.
Noii veniti se uita crucis la orar, salile sunt de negasit. Asa se intampla in fiecare an. Cum si eu am fost "incepatoare", bineinteles ca am intampinat problemele tipice.
Suna atat de interesant numele noilor obiecte, dar nu ma indoiesc ca voi alerga din nou pentru subiecte...si voi incerca pana in ultimul minut accesibil de trimitere prin e-mail sa rezolv tot ce trebuie.
Las "stresul greutatii" deoparte..privesc partea buna. Caut sa descopar adevaratele vopsele pentru a mazgali lumea cu ele.
"Bine ati venit"...Cronometrul a fost pornit!

Read More

Voluntariat la Parlament!

Politica este precum cafeaua Starbucks...creaza dependenta scumpa! DAR! Ai crescut in ochii lumii!!


Se practica voluntariatul!...Dar nu acel voluntariat in care comentezi pe blog stand in fata laptopului in pijamale cu ceaiul/cafeaua langa tine, sau pui pe facebook, twitter "complimente" la adresa lui Boc.
Faci voluntariat pentru curatenie..."A Greener World"...asa ca ar fi bine sa se realizeze un proiect in care voluntariatul e tot pentru curatenie dar...de idei in care lumea, mai precis Romania sa devina mai...verde, dar intr-un mod figurat: adica mai intelept in decizii si mai destept!
Ar fi ceva dificil! Un adevarat razboi rece! De ce?...
Tinerii care participa trebuie sa vorbeasca foarte mult...spunandu-le verde in fata. Nu ca ar fi ceva nou pentru ei, dar poate se mai strecoara o idee "tinereasca" cum ar fi cea a pensiilor. Sa maresti varsta de pensionare dupa europeni. Mic detaliu!! Noi suntem mai "slabuti" de viata...Sunt studenta dar nici nu stiu daca mai apuc o pensie...pana la 65 de ani..e drum lung :))
Sa stea langa un parlamentar zilnic. Si uite asa nenea politician nu mai poate sa mai traga pe dreapta la fiecare minut. Sta cu ochii "benoclati" si lucreaza de zori, gandul ii zboara la o noua lege: Interzicerea voluntariatului!...dar se resemneaza gandind "cand se termina proiectul asta imi iau concediu. Am depus prea mult efort".
La fiecare abatere voluntarul trebuie sa il atentioneze. Asta l-ar enerva la culme si i-ar raspunde raspicat :"Tinere, nu e parlamentul tau ca sa te bagi!"...Dar o data ce te-ai inscris in acest proiect chiar daca se tipa, urla si da semne ca ar fi nascut din "animal", nu trebuie sa renunti! Calm, privesti scena de teatru, dai din cap in semn de aprobare si iti continui treaba...Daca greseste. Spui!...din nou...din nou...din nou.
Sa fie dotat cu un carnetel securizat in care sa scrie la sfarsit de zi tot ceea ce s-a intamplat. Apoi analizat de un specialist, fiecare mica greseala sa fie platita: reducere cu 25% din salariu...

P.S: Am putea sa le mai adaugam cerinte ca sa avem un castig mai mare...

Read More

Cand nemultumirea va fi multumita...

Atunci se vor vedea reusitele vietii. Pana atunci continuam sa ne plangem de neajunsuri. Sa ne punem armamentele pentru a fi pregatiti "pentru orice eventualitate". Asa e obisnuit...romanul. (P.S: Un neamt simpatic imi va zambi si imi va da dreptate).
Sa fie pregatit daca i se intampla ceva rau. Astfel continua sa se afunde in mocirla de neajunsuri personale: sa aleaga sa mearga la munca(daca binevoiesti sau simti nevoia banilor. Dar... Punct. E optional! Precum un abonament la orange: suna fascinant sa tastezi mesaje pana nu mai poti in 26 de ore din putinele 24 de ore...asta daca ai cu ce sa platesti), facultate (daca vrei sa incerci acel "mai mult"), sau strainatatea (locul unde sa te "astepti" la ce e mai...diferit). Pare asa simplu, precum umbrela pe care o ai zilnic dupa tine..IN CAZ de ploaie. Soarele iti arata ca nu va ploua, dar tu totusi te incapatanezi si iti iei umbrela dupa tine...pentru orice eventualitate.
Nu e rau a fi pregatit!! E perfect...dar, a practica exagerarea pana se formeaza un tel din "a fi pregatit", prin inutilitati purtate in buzunarul tau rupt de maruntisuri.
Raspunsul tipic il stiu, de aceea nu adresez intrebari. Inutile si lipsite de gust.
Nu exclud faptul ca e greu sa treci peste multele nemultumiri si sa te concentrezi pe partea buna a lucrurilor (Ma lupt si eu cu asta). Un lucru interesant am invatat cand supravietuiam pe muntele gigantic atat de abrupt: atunci cand zici ca nu mai poti, de fapt poti mai mult. Trebuie doar sa treci de punctul mort si sa continui, astfel ajungi biruitor.
Wake me up when september ends...asta daca ajungem sa ne consideram multumiti cu ce avem/ cu ce suntem. Iar atunci cand vrem sa fim mai buni nu cauza nemultumirii sa fie, ci dorinta de mai mult. Se anunta vreme rece, sa imi iau umbrela?...

Read More

Cat costa o ora din timp?

Se gaseste pe eBay sau...?


Benjamin Franklin a spus "Timpul costa bani". Adaptand aceasta maxima, am ajuns la concluzia ca timpul care "costa" e acel in care esti platit in functie de cate ore lucrezi, sau incercarea de a promova ceva pentru a putea primi niste bani. Cat lucrezi atata primesti.
Din fericire, blogul e gratuit...dar costa timp. Mi-l permit! Suna bine...
In ziua de azi, expresia "a te plange ca nu ai timp" e foarte des intalnita si e scuza cea de toate zilele:
"Scuza-ma, dar nu te pot ajuta. Nu am timp!"
"Nu pot veni. Nu am timp!"
"Nu am timp nici sa dorm" s.a
"Daca as mai avea timp, as realiza mai multe". Cu siguranta si tu ai zis o data asa. Pentru ca vrei sa le realizezi pe toate, iar timpul...NU iti permite. Bineinteles, ai face mai multi bani daca ai avea timp, ai construi mai multe, ai indeplini mai multe responsabilitati...
Dar, niciodata nu te-ai gandit cat ar costa daca ai avea oportunitatea sa il cumperi sau cat ai fi dispusa sa oferi. Ai da banii sau...ai incerca sa te incadrezi in cele 24 de ore date gratuit?
Imaginati-va...cum ar fi daca timpul s-ar vinde la kilogram. Cat sa coste kilogramul...? Cat credeti ca valoreaza? 1 leu...2 lei...100 de lei?...Scump? Sa mai negociem?...Te targuiesti sa scoti mai putin pentru a plati?
Iar din timpul cumparat dupa lungi incercari, cat ai vrea sa "consumi" pentru a sta cu persoana iubita, familia ta, copilul tau...sau un timp personal, pentru binele tau?
Suntem din ce in ce mai ocupati, fie cu lucruri importante fie cu chitibusuri si credem ca nu se poate face o pauza pentru ca ni se va distruge castelul.
O dedicare totala nu inseamna sa fii rob a ceea ce faci zilnic...
Ca persoana, fara job/ cu job, fara venit/ cu venit, care e valoarea reala pe care esti dispus sa o oferi pentru o ora din timp?

Read More

M-am imbolnavit de Capitala...

Da! Am "ales" sa petrec cateva zile in inima Capitalei. Un dute vino total. Mi-am pus un zambet pe fata, real in acel moment...pana am ajuns sa mentin un zambet patetic. Cozile alea imense, claxonarile care imi facea capul sa bubuie de durere, oamenii care alergau parca nu ar mai prinde loc in magazin, poluare fonica prin apropierea semafoarelor, parcari imense si totusi inaccesibile.
O invalmaseala in noutatile Ikeei, Pipera plina d'ale lui Becali, politicienii cu masti de bal mascat, vedete de noapte si mallul plin de ...tinerei care isi falfaiau banii prinsi intr-un elastic. Problema era ca nu aveau unde sa schimbe euroii. (Poate schimbul valutar e facut pentru asa ceva. Dar asta daca ai cunostinte in "domeniu").
Durerea de cap incepe sa se agraveze iar eu inca "anchetez". Pasii au devenit mai mari. Deja incep sa alerg...incetinesc!
Ridic steguletul alb..si ies, transpirata de toropeala bucuresteana. Ma plang de durerea de cap care nu se lasa nici cu pastile...se pare ca va trebui sa zac cateva zile...Si chiar asa s-a intamplat. Cand am ajuns din nou pe meleagurile cunoscute, plina de furnicaturi inca netrezita la realitate a trebuit sa imi revin din starea de boala, care a durat cateva zile.
Micule Paris..trezeste-te! Si vezi unde ai ajuns...
Dupa multe incercari de a iesi in viata din oras...am analizat, am analizat...iar am analizat. Imi spune: "Nu cunosti". Asa este, nu cunosc micile detalii si nici toti oamenii ca sa cataloghez dar...nu sunt pregatita sau mai bine zis nu vreau sa las accentul moldovenesc pentru a face impresie si sa intru in detaliile "buletin de Bucuresti". Cersesc cateva minute din viata agitata "imbracata” de senzatia unui public imens, imi caut curajul sa-mi incep spunerea: Refuz Capitala...

Read More

Romania:ce tip de abonament?

Romania 2010: taxa pentru taxa, impozit pentru impozit, vrei sa vorbesti? e simplu: platesti.
Romania: iti faci abonament?...platesti mai putin. O lege pe care domnii din Parlament nu ar trebui sa o neglijeze, astfel oamenii nu ar mai fi plimbati "cu zaharelul" de la un ghiseu la altul lunar..sau anual(nici ei nu stiu) ci doar printr-o simpla comanda de cartela...platesc lunar, iar in functie de tipul de abonament vine si plata. Nu ii acuz, ci le vin in ajutor cu propuneri.
Tipurile de abonament sunt urmatoarele:
Delfin: Sub simbolul delfinului se gasesc abonamentele axate pe serviciile de voce, daca esti o persoana vorbareata ar fi bine sa taci. Daca nu iti prea convine cum stau treburile in tara, nu ne pasa. Iti iei abonamentul si te conformezi noilor reguli, asta in 400 de minute in care ai dreptul sa te descarci intre 4 pereti albi ca te innebunesc iar asta e scopul. Preturile sunt intre 4 euro si 60 de euro.
Sloganul: "Ori taci ori innoti peste mari si tari!"
Pantera: Cuprinde o gama mai larga de servicii: voce, mesaje scrise si internet mobil. Te comporti salbatic ca o pantera si tastezi 26 de ore din 24 si stai conectat la "feisbuc" pana iti ies ochii din orbita daca nu deranjezi Conducerea. Acest abonament este dedicat oamenilor in miscare, care vor sa faca schimbare in aceasta tara trecuta peste granita comunismului, aflandu-se in capitalism (Asta daca ceea ce este azi se poate numi capitalism). Daca esti un revolutionar, aici iti este locul. Ai timp de 600 de minute in retea sa iti exprimi parerea de rau ca nu te-ai nascut in locul potrivit, 120 de minute sa poti vorbi si cu intrusii (poate iti pun vreo pila sa pleci si tu din tara), 600 de mesaje sa mai zici chestii "secretoase" fara sa le postezi vreo undeva iar accesul este nelimitat pentru mobil "Convorbiri la gura sobei!" si traficul de prostii. Pentru navigare pe internet ai ocazia sa aflii ce "sfaturi" ne mai dau politicienii, sau cine a mai omorat copii fie din cauza soarelui, fie din cauza...focului. Totul cu 12 euro lunar.
Sloganul: "Daca ataci...te-ai ars!"
Fluture: Se adreseaza celor care vor un control mai bun al costurilor atrasi de ofertele tarii. Au si ei minute ca oamenii delfin care tac sau oamenii pantera care vor sa atace dar nu rezolva mai nimic. Aici abonamentul se bazeaza pe zburat. Esti persoana care incearca sa plece de la un loc de munca la un alt loc, cu speranta de a gasi ceva mai bun dar...tot in aceeasi tara esti. Asa ca, nu mai cauta...platesti acest abonament si esti achitat pe viata. Primesti 100 de minute in care sa inconjori cu pixul locurile de munca din ziarul Evenimentul, 5 MB pentru acces la internet, cu 9 euro lunar. Iar abonamentul Fluture iti ofera posibilitatea sa iti realimentezi contul prin modalitatile de reincarcare si primesti bonusuri de vorbe goale.
Sloganul: "Degeaba zbori...florile sunt proprietatea noastra!"

In incheiere, ma adresez voua (politicienii care dau cu bata in legi), ca asa veti putea pacali mai usor populatia care se afla in aceasta tara jefuita. Poate iesim din criza prin taxa pe taxa pe taxa si impozit pe impozit pe impozit.

Read More

Deconectarea....

Supravietuire!?!...la ce ma refer?...acea deconectare pe care mi-am permis...printre viciile lumii, sa o realizez. Nu sa supravietuiesc fara telefon, fara internet sau alte gimbuslucuri(dependenta zilnica din zilele noastre), ci sa supravietuiesc cu putin din mult. Putinul reprezentand mancarea, multul reprezentand frumusetea naturii. Probabil majoritatea cand aud de munte spun: "Da, imi place muntele". Asta e baza. Pornesti de la verbul "a place" si ajungi sa explorezi ceea ce iti place prin noi experiente aflate nu in premiera ci..avanpremiera.
Imi "compresez" hainele, mancarea, intrumentele "necesare" intr-un rucsac imens insa spatiul totusi pare prea mic, dar cu multa putere reusesc sa le introduc pe toate. Ma pregatesc cu putere, odihna, curatenie si multa multa curiozitate, asteptand cu nerabdare sa pornesc la drum alaturi de echipa mea.
Ajungem la punctul de plecare, facem poza de grup, consultam harta si busola si pornim din loc spre prima destinatie. Primul drum, mai scurt pentru a nu ne marca chiar de la inceput, ne da putere pentru cea de-a doua zi. Hrana procurata de noi cu mare greutate, cu multa ruga pentru pastravul care "se face ca ploua" si nu intra in capcana. Incurajam baietii si ii sprijinim moral...cat reusim.
Bucurosi de victoria venita in cele din urma, pregatim cu mirodeniile naturale culese, o mancare minunata, ne miram cum de a iesit asa de gustoasa si...e facuta chiar de NOI!.
A doua zi, pare a fi mai grea, rucsacul parca nu se lasa mai usor si nici nu se aseaza mai confortabil dar, spatele incearca sa ignore greutatea. Incurajarea "inca putin" e cat de cat eficienta dar dealul ala imens, pauzele care nu mi se "cuvin" pentru ca intotdeauna ultimul din echipa trebuie sa inchida punga si nu lasa nici un "pufulete" sa se dea rostogol la vale.
Abrupt, fara o cale de iesire, drumul nu se lasa gasit si ploaia ne ingreuneaza drumul. Dupa chinuri mari, asteptari si urlete, nu gasim drumul si ne intoarceam pentru a incerca un alt drum.
Uzi leoarca, primim bonus niste amenintari de la "nenea", care se juca cu pusca, ca la Counter Strike. Ne ghemuim de frica si plecam cu viteza luminii pentru a-l ignora pe nebun.
Parcurgem drumul cu obstacole, fie crengi, fie urzici care s-a dovedit a fi bune pentru...romantism. Baietii erau cu radarul in cautare de urzici :)).
Ajungem. Campam.
Pregatim adapostul PREA sus pentru a sta PREA mult acolo, insa ne facem focul si ne bucuram de mancare. Avem mai multe feluri... si desert!!!!
Ca sa vedem cum e sa iti faci un adapost in 5 minute din cauza fulgerelor care bagase spaima in noi, ne mutam in cel mai rapid mod mai jos.
Gustari!...pauzele de la urcatul muntelui, ne bucura cel mai tare. De ce? Pentru ca afinele erau prea greu de ignorat iar tentatiaaa...prea mare. Ne oprim pana ajungem sa fim movi. Nu mergem prea mult pentru ca mai dam peste alte bunatati. Zmeuraaaa! O noua pauza...Dupa asemenea rasfaturi, continuam drumul cu zambetul pana la urechi si cu un ritm vioi. Ajungem devreme si ne permitem o relaxare pentru a astepta si celelalte echipe.
O noua zi...O noua experienta.
Adrenalina!...Ma entuziasmez de a face rapel si de a face catarari. Curiozitatea e mai mare decat inaltimea mea. Astfel ajung sa imi fiu campioana prin puterea de a ajunge la capat si dorinta de a incerca noul. De aceea cand a venit vorba sa incercam si ceva nou de mancare, am fost de accord: lacuste. Yummy!!...(Pare, "ihhh", dar sunt bune.)
Ne punem toate "priceperile" in orientare, harta a fost consultata, azimutul luat corect. Pornim la drum, ne ajutam intre echipe si deja ne imaginam dusul prea mult asteptat, mancarea "adevarata" si un somn prelungit.
Intoarcerea in tabara nu a reprezentat leneveala ci alte emotii de a merge in echilibru pe funia aia ca nu vroia sa stea dreapta dar, merita! Sa simti vantul cum iti zburleste parul cand te arunci de la o mare inaltime, nu se compara. Nu a trecut multe minutele de cand atinsesem solul cu picioarele si tanjeam la o noua aruncare...
Nu as putea sa compar zilele intre ele pentru ca toate au avut "acel ceva" care o facea mai speciala.
...deja imi e dor de linistea din jur, de cerul instelelat pe care blocurile nu ne lasa sa le observam, aerul curat de care ma bucuram si incercam sa inspir mai mult. Experienta de a vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva, uitandu-te in urma, vazand muntii imensi pe care i-am parcurs, nu iti vine sa crezi cum ai putut sa mergi asa mult drum. Imi ridic ochii spre munti...frumusetile pe care le-a creat Dumnezeu, imi ofera imbratisarea perfecta.
Iar noi, echipa Pufuletilor, ne-am expandat putin de la atata drum, dar am sigilat punga asteptand sa fie redeschisa...

Read More

Trandafirul de plastic al limbii...

Limba romana, o limba care a suportat cele mai multe modificari si influiente cat mai "senzationale" cum ar spune Dan Diaconescu. Probleme cu limba romana vor exista atat timp cat Romania din spatiul carpato-danubiano- pontic va mai avea suflu. Dar cu problema cliseelor se confrunta fiecare patriot, fiecare roman care isi traieste rutina prin mersul la serviciu cu masina sau cu transportul in comun pe patru roti numit autobuz, care strabate orasul, ticsit de oameni ascunsi sub pagine de ziar, coperti de carte, oameni care se uita cu privirea fixa pe geam, ori incearca sa fure un sfert de ora recuperator. Altii au cazut pe ganduri, semn ca "rumega" o dilema de la slujba. Fiecare are o activitate prin care incearca sa supravietuieasca in spatiul lui real si virtual.
Conform DEX-ului si DOOM-ului, cliseul inseamna:
CLIȘÉU, clișee, s.n. Fig. Formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon, tipar– Din fr. cliché..
Limba romana prezinta o multime de clisee, uneori o fraza este alcatuita mai mult din clisee decat din cuvinte din vocabularul limbii romane.

Unde intalnim clisee?
Cliseele nu isi au locul lor specific, le intalnim in fiecare conversatie, incepand de la dicutiile adolescentine "like", varianta englezeasca folosita din in ce in ce mai des, inlocuind cuvantul "gen" (s.a care duc la exagerare), spatiul internetesc, discutii zilnice, titluri de carti, de articole, pana la politicieni care sunt fideli limbajului plin de clisee, criticati la fiecare abatere.
Sunt folosite in general pentru a scoate in evidenta expresia si pentru a-i da nuanta, dar devine suparatoare si deranjanta asemeni unui zumzait de tantar care nu iti da voie sa adormi.
Le folosim atat verbal cat si scris, cu toate ca sunt enervante. Lipsa de sens se transforma intr-o dependenta tot mai mare, astfel ajungem sa fim legati de ele. Pentru a combate folosirea cat mai rara a lor in forma scrisa e sa ne pregatim de lupta in costumul de anticalofil. Biruinta nu e garantat 100% dar...diminuam doza folosirii pe minut.
Insa limba romana, inzestrata cu clisee mai este tintuita cu mult fixativ, probabil din lipsa de a explica lucrurile cat mai concret, " a le spune lucrurilor pe nume". Ajungem sa folosim cuvinte pompoase, prin hamletizari delicate...
Dar unii chiar isi doresc sa traiasca „printre trandafiri de plastic, pisici impaiate si elefantei de alabastru", cum spune Radu Paraschivescu.
Limba romana incepe sa capete o noua structura, o noua forma, imbuibata de corpi straini care abia asteapta sa intre in tesutul romanesc. Astfel limba a ajuns sa fie o limba "stropita cu fixativ". Fixativul reprezentat de lene, lenea de a schimba, de a gandi si de a te manifesta intr-un mod cat mai corect.

Concluzia?
"Daca ne place viata artificiala, nu trebuie sa ne ferim de clisee. Dar va intreb, v-ar conveni sa traiti doar printre trandafiri de plastic, pisici impaiate si elefantei de alabastru? Cliseul este trandafirul de plastic al limbii, nefirescul care tine loc de firesc.
Daca stropesti limba romana cu fixativ, nu trebuie sa te astepti la nimic bun. Iar limba cliseizata e o limba cu fixativ." Radu Paraschivescu.

Read More

Character of the week...

Scrisoare catre destinatar, dar fara intentia de a fi trimisa..:)


Draga Lady Gaga...
Ne uimesti cu vocea ta extraordinara care poate fi "cufundata" de toti cei care vor sa cante sub dus. Ne improspatezi memoria ca melodiile tale sunt cunoscute..
Multumesc "artisto"...abia astept sa devii o starleta...
Multumesc ca distanta nu tine cont. Multumesc ca ocupi timpul radiourilor noastre care dau pe repeat melodiile tale. Obligati sa ascultam "Alejandro..." in fiecare zi. Inchid radio. De ce? Din pricina ta, versurile tale patetice sunt..."adorabile".
Trebuie sa remarc faptul ca incerci prin etravaganta ta sa ne arati ca suntem diferiti...din fericire. Bine ca trebuie doar sa ne amuzam de tine si nu suntem nevoiti sa purtam o cutie de carton in cap si sa ne imbracam in hartie creponata. Poate ai uitat ca noile tendinte se imprima in lume in limita normalului. Ai uitat detaliul asta! Abia acum inteleg importanta jeansilor mei.
Nu stiu cine te-a descoperit si nici faptul ca erai o fata "draguta" inainte, ci prezentul e mai important. Nu stiu cat de mult te agreaza americanii, pe ei ii plictisesti mai des dar ai ajuns cunoscuta chiar si in Romania!
Off!! Unde e Romania de altadata care nu auzea nimic?
Imi este dor de acele vremuri.
Ramai cu bine!

Read More

20 SEC READ: The pencil

Un baiat vazuse ca bunica sa scrie o scrisoare. La un moment dat intreaba:
"Scrii o poveste despre ce am facut? Este o poveste despre mine?"
Bunica sa s-a oprit din a scrie scrisoarea si ii spune nepotului:
"Scriu despre tine, de fapt, dar mai important decat vorbele este acest creion pe care il folosesc. Sper ca vei fi ca acest creion cand vei creste."

Intrigat, baiatul s-a uitat la creion. Nu parea a fi asa de special.
"Dar e la fel ca celelalte creioane pe care le-am vazut vreodata!"

"Asta depinde cum privesti la lucruri. Are cinci calitati care, daca reusesti sa te tii de ele, te va face o persoana care este intotdeauna in pace cu lumea."

"Prima calitate: esti capabil de lucruri marete, dar nu trebuie sa uiti niciodata ca exista o mana care iti ghideaza pasii. Noi numim acea mana Dumnezeu, si El intotdeauna ne ghideaza in conformitate cu vointa Sa."

"Cea de-a doua calitate: din cand in cand, m-am oprit din scris si am folosit o ascutitoare. Asta a facut sa sufere putin creionul, dar dupa aceea, el e mult mai ascutit. Deci si tu, de asemenea, trebuie sa inveti sa suporti durerea si intristarea, pentru ca te vor face o persoana mai buna."

"Cea de-a treia calitate: creionul intotdeauna ne da voie sa folosim o radiera pentru a sterge orice greseala. Asta inseamna ca daca vom corecta ceva ce am facut nu este necesar un lucru rau; ne ajuta sa ne pastram pe drumul dreptatii."

"Cea de-a patra calitate: ceea ce conteaza cu adevarat la un creion nu este faptul ca e facut din lemn la exterior, ci grafitul de dinauntru. Deci intotdeauna fii atent ce se intampla inauntrul tau."

"La final, cea de-a cincea calitate a creionului: lasa intotdeauna un semn. In aceelasi mod, tu ar trebui sa stii ca tot ce vei face in viata va lasa o urma, asa ca incearca sa fii constient de acest lucru in fiecare actiune de a ta."

source: “Like the Flowing River” by Paulo Coelho

Read More

Telenovela Ceausescu...

Nu am vrut sa discut despre asta, am vrut sa las locul ziarelor, site-urilor, televiziunilor sau oricarui tacam din media. Dar incepe sa imi afecteze auzul acest subiect.
Eehe, Romania tanjeste la subiecte BOMBA!! Subiectul Madalina Manole a ajuns pe locul II, ati lasat-o pe saraca fata cu parul de foc fara emisiuni "Fata draga nu fi trista".
In numai 24 de ore, o tara intreaga a fost intoarsa cu susu'n jos, degropand vii si mortii.
Dar nu numai romanii sunt in pana de noutati, asa ca strainii mai "saracaciosi" de news au ales sa mai vorbeasca despre noi: romanii si trecutul nostru tumultuos. Lovitura de stat s-a facut auzita, acum, dupa 20 de ani. Nu se informeaza indeajuns, dar din dorinta de stire, de noutate, publica cateva cuvinte si ajunge prin urmare ca "tovarasul" Ceausescu a fost un dictator...nici pe departe roman ci...bulgar. De unde atata interes international pentru dictatorul nostru scump si drag?
Am vrut sa scapam de regimul comunist, ati plans de neajunsuri si l-ati criticat pe dictator in toate modurile posibile. Nebunia lui de a conduce tara in modul cel mai crunt, asemeni unui Hitler, au facut romanii sa nu mai reziste presiunea. Revolutie!!
Nu ne mai intereseaza asta acuma, ne preocupa faptul ca "de ce nu au fost trecuti in registru moartea lor?", "oare sunt ei cei ingropati acolo?" si avem presupuneri ca au trait undeva ascunsi, ei de fapt se aflau..acolo, acolo..oare...oare... Nu, ei nu sunt morti, traiesc pe insulele Caraibe...lucrand la noul film "A Nightmare on Elm Street" in productia Sergiu Nicolaescu. Elodia, ai primit si tu un rol? P.S: Cei care doresc mai multe detalii, ii pot contacta pe facebook...sunt conectati 24 de ore din 24..adaugand poze de la sedinta photo pentru revista Elle.
Ne credem in seriale politiste, cautam dovezi cum de X spune ca a luat cadavrele de acolo, dar individul Y spune cu certitudine ca el le-a luat de dincolo. Ne bazam pe vorbele unui securist, si dintr-o dorinta ascunsa de comunisti, se doreste adevarul, "romanii simt ca vor adevarul in viata lor, ca doar a fost un om de stat".
Au trecut momentele in care se impuscau ca niste chiori si il huiduiau pentru ca primeau putin..dar romanul se schimba pe zi ce trece. Acum se aminteste doar despre cum a trait, copilaria lui Nicolae Ceausescu, modul de trai. De ce sa se aminteasca numai despre Ion Creanga. Cartea de basme are loc si pentru tovarasu'.
I-ati ridicat statuie omului care l-ati dat jos, care l-ati omorat pentru neajunsurile VOASTRE...Acum ii vizitati casa parinteasca si va pozati cu statuia cu umerii lati.
O lovitura exagerat de grava, malaria prostiei, a lovit Romania. V-ati stricat la minte? Daca asa a fost dintotdeauna...atunci e grav, Dan Diaconescu se potriveste la putere...Tara OTV-ului. Deshumati-l si pe Stefan cel Mare, Mihai Viteazu...poate nu e acolo..

Read More

Un zahir...

Vad din ce in ce mai mult...Oameni care renunta, durerile sufletesti ii apasa, ii macina din ce in ce mai mult...renunta la viata fara a mai conta ce lasa in urma. Tineri pierduti in largul necunostintei, copii abandonati, civili masacrati, nevinovati in inchisoare, batrani singuri, betivi in santuri, nebuni la putere. Ajungi sa ceri ajutorul, ceea ce ar inseamna pentru lume o "umilinta"...din pacate, multi uita ca a cere ajutorul inseamna a apela la o mana, un umar pe care sa te sprijini si nu numai "e totul in regula" iti poate oferi. Nu te ajuta din mila, te ajuta pentru ca isi doreste sa faci pasii in viata alaturi. Soseaua e indeajuns de lata pentru a incapea. Nu vor fi locuri de accidente rutiere, va fi loc doar de depasiri pentru a ajunge la punctul stabilit...nu trebuie sa te opreasca vocea parerii de rau...alearga...spre destinatie...spre vis. Nu viata e plictisitoare, nu oamenii sunt monotoni, nu actiunile sunt rutina...tu ai uitat dorinta de viata, ai uitat gustul dulce al sucului cand adaugi cateva cuburi de gheata atunci cand vremea de afara nu te lasa sa respiri mai mult pe minut, ai uitat expresia fetei atunci cand te simti o/un invingator/oare ca ai reusit sa "te mentii" treaz/a pentru a vedea rasaritul, moment in care nu poti sta indiferent/a, fara sa exprimi o mica schita de uimire pe fata, ai uitat ce inseamna bucuria atunci cand primesti cadouri, ai uitat rasuflarea si umflarea in pene atunci cand faci un lucru bun, ai uitat...
Ai uitat ce inseamna sa pretuiesti viata... sa vezi clar adevarata insemnatate a momentelor. Bucuria de a le trai intens, fiecare moment... nu mi-as dori sa le pierd, sa nu mai faca parte din viata mea...chiar daca vor fi zile in care singurele lucruri pe care le vad relevante in viata mea vor fi defectele si modul in care ma vad...inving, pentru ca stiu ce fel de sculptura sunt. Am formele necesare de a trai...stiu ca am trecut de imposibilitati si am ajuns la punctul in care posibilitatile sunt posibile.
"Stiu ca Dumnezeu m-a asezat in focul suferintelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viata si uneori ma simt la fel de rece si nesimtitoare ca apa care provoaca suferinta otelului. Dar nu cer decat un lucru: "Dumnezeule, nu ma lasa pana ce nu voi fi reusit sa iau forma pe care o astepti de la mine. Incearca cum crezi ca e mai bine, cata vreme ai sa doresti, dar nu ma arunca in gramada de fier vechi a sufletelor." [Paulo Coelho]
Asta m-a facut sa pretuiesc mai mult...nisipul care imi gadila picioarele realizandu-le cea mai santoasa pedichiura, mainile care pot realiza cel mai pretios masaj dupa o zi "incordata"...pupicurile care imi acopera fata...Micsorez ochii cand imi spui ca ii am mari, insa ii fac si mai mari cand imi povestesti ceva "breaking news" pentru CNN-ul meu personal si cand citesc curioasa din carte pentru a afla mai multe, pentru nu lasa foile necitite...rad de prostioarele facute din neatentie, ma amuz de ameteala in vorbire, ma intristez atunci cand nu reusesc ceva sau cand primesc mai putin decat consider ca meritau eforturile mele. Uneori ma epuizez pentru a face "tot ce imi sta in putinta", alteori imi plang de ciuda ca nu trebuia sa irosesc timpul, de fapt nu era o irosire...dar in acel moment e singura afirmatie convenabila.
Chiar si "renuntatorii" au un vis...eu am unul care nu poate fi trecut cu vederea, nu pot considera ca nu exista odata ce imi doresc asta...si tu esti la fel...suntem egali in asta, ai un vis, mai multe poate, dar nu renunti la ele pentru ca sunt visele tale, e ceva personal care a/au inceput...sa faca parte din tine. Nu sunt insesizabile, odata ce ai intrat in legatura, ajunge sa te preocupe, incet-incet, toate gandurile iti sunt concentrate la el/e, nimic altceva nu iti mai trece prin minte...un zahir. Ori e ceva normal ori anormal...Lumea e adevarata, indiferent de circumnstante.
Daca ai impresia ca scriu texte "indrumatoare" pentru ca asta stie "toata lumea cel mai bine sa faca" te inseli...nu scriu numai pentru incurajarea altora, ma incurajez si pe mine prin intermediul asta... nu pentru ca "asta stiu sa fac cel mai bine" pentru ca ar insemna sa mint...nu asta e atuul meu, revin doar la denumirea de un simplu articol postat pe blog.

Read More

Blestemul MM...

Un cocktail de medicamente, asa a disparut una dintre cele mai iubite dive din istoria umanitatii, Marylin Monroe. Asa se pare ca s-a incheiat si viata Madalinei Manole. Coincidenta sinistra, cele doua aveau aceleasi initiale.
La data de 10 aprilie 1962, la aproape trei saptamani dupa weekend-ul petrecut alaturi de presedintele John F Kennedy la Palm Springs, Monroe avea stabilita o intalnire cu Henry Weinstein, scenaristul noului ei film, "Ceva, ceva, tot o iesi". Ce nu stia Weinstein era ca Marilyn suferea o depresie, dupa ce presedintele a respins-o, scrie Randy Taraborrelli in cartea sa "Viata secreta a lui Marylin Monroe".
Cu o zi inainte de programata intalnire, Marilyn radia si arata sclipitor la repetiile organizate la studiourile Fox. Dar chiar in ziua intalnirii pe care o avea programata cu Weinstein, a intarziat, iar scenaristul i-a telefonat. Diva nu a raspuns intr-o prima faza apelurilor acestuia.
Intr-un final, a raspuns cu o voce stinsa, "sunt bine", dar nu era deloc asa. Alarmat, Weinstein l-a sunat apoi pe psihiatrul Ralph Greenson, care o trata pe Marilyn de schizofrenie. Amandoi au plecat imediat catre resedinta actritei din Brentwood, Los Angeles. Au gasit-o intr-o coma provocata de medicamente. "Era aproape goala. Era mai mult moarta decat vie. Nu stiu cum, doctorul Greenson a reusit s-o readuca la viata", povesteste Weinstein.
Marilyn a luat un adevarat cocktail de medicamente: Nembutal, Demerol, Libirum si cloralhidrat.
Scenaristul a incercat sa amane inceperea filmarilor si a vorbit in acest sens cu mai marii de la studiourile Fox. "Nu, daca opream filmarea unei pelicule de cate ori facea Marilyn o criza, n-ar fi terminat nici macar un film" au raspuns acestia.
Cu patru ani inainte de aceste incidente, Marilyn mai trecuse printr-un eveniment asemanator. Ceea ce demonstra ca suferea de o boala psihica.

"Teorii" despre moartea sa

De-a lungul vremii s-a zvonit ca Monroe ar fi fost ucisa de Bobby Kennedy sau la ordinul acestuia dintr-un motiv simplu: nu voia ca numele familiei sa fie patat. S-a mai vehiculat ca Peter Lawford, Dr Greenson sau Mafia ar fi ucis-o.
Ramane un mister de ce autoritatile au fost contactate la doua ore dupa ce Marilyn a fost gasita, si nu imediat. In plus, oricat de ciudat ar parea, nu s-au gasit urme de supradoza de medicamente in stomac. Unii spun ca Monroe se obisnuise cu o cantitate impresionanta de medicamente.
Sursa:Crimetime

Read More

Au castigat pe cantecul vuvuzelelor...

Finala Campionatului Mondial de Fotbal FIFA 2010: S-a jucat, s-a castigat. Dupa mari infruntari, dupa sunetul vuvuzelelor suportate in stadioane si "perioade foarte dificile pentru echipa" cum ar spune crainicul nostru, titlul a ajuns in mainile Spaniei.
Au personalitate...fara nici o indoiala, acum ea este asezata pe piedestal.
Au avut un mic impuls cu previziunea caracatitei Paul...nu se poate garanta pe ceea ce "vede" cefalopodul, dar poate acest lucru i-a intarit in a-si dori din ce in ce mai mult cupa. A fost o coincidenta! Puneti un sac de mancare si iti va spune cine castiga. Poate ar trebui sa apelam si noi la "serviciile" majestatii sale. :))
Nu putem neglija Olanda...doar pentru ca au obtinut locul 2, nu e considerata slaba. A intrat cu forta, a jucat cu forta si s-a mentinut in forta. Au avut mari oportunitati...oprite la momentul potrivit de portarul Casillias, o prestatie buna in aceasta finala, a dat dovada de profesionalism si a mentinut spiritul echipei.
Ce cuvant imi trece prin minte atunci cand vorbesc despre Olanda?: Faulturi. Repezirea, brutalitatea pe care au aratat-o ajunsese la un moment critic iar dupa golul istoriei au accentuat.
Spania cu miscari fine, cu scapari multe, mingea "s-a lipit" de piciorul jucatorului la momentul potrivit.
Olandezii privesc lung la trofeu inghitind in sec...spaniolii plang de bucurie si lustruiesc trofeul. Pentru prima data in istorie...merita sa straluceasca pentru spanioli!

Read More

Da bine pe sticla...

Daca discutam despre stiri "must" si despre memorii, asta e stire despre ceea ce se vorbeste cel mai mult in tara noastra numita Romania.
Bote...alintat de media, dupa marele show cu domnisoara lui blondina vrea...suflet pereche. Dar nu un oarecare suflet pereche ci unul filtrat prin urechile tv-ului, sa dea bine pe sticla, iar el ca un erou imbracat cu haine cat mai deocheate,sa-si salveze printesa din ghearele balaurului cu ajutorul unui trandafir.
Uite asa reputatia de mare designer(chiar il apreciez din acest punct de vedere), asupra careia trebuia sa iti mentina privirea a decis sa ia parte la comedie.
"Printesele": Fetele care vor sa apara cat mai des pe posturile de televiziune, fetele care sa se mandreasca cu banii lui Botezatu...ee, dar nu! e "fila din viata lor", ele plang in direct, sufera...si chiar "li se rupe inima" .
Uite asa are si Bendeac(respect :D) un rol in emisiune, nu ca are ceva cu el dar iese in evidenta cu stralucirea de actor principal in propria piesa de teatru mediatica: "Burlacul".
Cade cate o stea in prostie...pacat, era baiat bun! :))

Read More

Soarele se va trezi din somnul adanc...

Stirea cu cel mai mare grad de interes primita din parte celor de la NASA (Nasa warns solar flares from 'huge space storm' will cause devastation) a bulversat o lume intreaga. "Lumea" cu componentele ei ne pregatesc inca o supriza, daca tot s-a vorbit de incalzirea globala...catastrofa e legat tot de incalzire. Dar una mai diferita.
Activitatea solara va deveni mai intensa intr-un viitor apropiat, se vor produce intreruperi de curent, intreruperi ale canalelor de comunicare, va afecta si sanatatea oamenilor din cauza radiatiilor, echipamentele spitalelor, sistemele bancare si traficul aerian...fiecare detaliu.
In aceasta perioada in care oamenii sunt dependenti de tehnologie: nu pot trai nici un moment fara telefonul mobil, fara internet...va da peste cap toate activitatile umane.
Cercetatorii de la NASA, nu pot spune cand anume se va intampla acest lucru si nici cat de tare va afecta. Insa exista o data presupusa in care pamantul va fi lovit de explozii solare: 2013.
Pentru a intelege gravitatea problemei s-a facut o paralela cu dezastrele naturale legate de uraganul Katrina. Atunci cand furtuna a provocat dezastre de milioane, statul a oferit ajutor economic...insa comparativ cu acest caz "pagubele economice vor fi de 20 de ori mai mari" (Dr Fisher, director al diviziei de heliofizica din cadrul NASA).
Savantii americani avertizeaza si asupra faptului ca zone intregi ale globului vor ramine fara electricitate pe perioade nedeterminate…
Esentialul este: masuri de precautie.
Cat de mult va intelege lumea? Vor reactiona la acest apel sau vor astepta momentul si vor privi uimiti exprimand nestiinta?

Read More

Fragmente dintr-un borcan cu miere...

Se asterne o tacere numita relaxare, probabil cu mai multe articole pe blog, o perioada care presimt ca va dura putintel(asta doar in cazul in care nu voi reusi sa stau locului) pana cand voi reveni la facultate sau pana voi pleca din nou spre meleaguri necunoscute...M-am tolanit intr-un fotoliu, am laptopul conectat la internet, am sticla de pepsi langa mine si o sa ascult muzica non-stop, o sa citesc un ziar "bine cotat" sau voi mai butona telecomanda pe canalele de televiziune cu stiri de calitate, ca poate asa...doar asa...va trece timpul mai repede si voi mai evada din "celula".
Nu dau delete nici repeat pentru ca va veni o vreme in care voi avea minunatii de adaugat la viata mea colorata sau alb negru. Dupa un an de schimbari fast food, noi prieteni care au intrat in viata mea cum am pasit pe pamant strain( primind zambete si imbratisari). Initiati cu spaghette bolognese, le-am sarbatorit ziua in parc si i-am batut cu spuma pana se umfla parchetu'. De precizat si noptile "folosite" incercand sa organizam un eveniment cu oameni obisnuiti pentru oameni obisnuiti. O sa duc lipsa sa vorbim in codul morse cu vecina...(abia astept sa va revad :X).
"Fiecare lucru la vremea lui"...cam asa s-a si intamplat. Dupa un an de invataturi: cursuri imposibile, seminarii inutile si laboratoare interesante, un amalgam de colegi care la sfarsitul anului ii poti clasifica "in" or "out". Am invatat sa "utilizez" armamentul de a vorbi cu oamenii, de a-i intervieva, de a le "stoarce" informatiile necesare...sunt inca un novice. Am experimentat stresul sesiunii peticita de notiuni confuze si de neclaritatea termenilor. Am simtit spiritul echipei in proiecte realizate in locuri respectate de oameni care se respecta. Ma amuz de fiecare data cand ma gandesc la asta.
Era sa uit! Transportul zilelor noastre, chiar ca voi duce lipsa sau mai bine zis a venit si bine meritata pauza de la inghesuiala. Macar ne-am boierit cu un abonament care il falfaim in fata controlorilor care cer biletul/abonamentul la cercetat.
Alaturi de fetele care fac parte din celula 14, am trait bucurii, tristeti dar cel mai de pret e ca am fost impreuna pe tot parcursul anului. Si vom reveni cu forte noi sa ne plimbam cu caruciorul in Kaufland.
Nu pun punct, nu vreau sa o iau de la capat. Orice punct are un nou inceput, la mine e diferit, nu e confuz, nu e plin de non-sens ci are o continuare cu o temelie buna. De ce punct si de la capat? Mai bine to be continued, fara punct, folosesc doar virgula pentru a realiza o enumeratie.
Pot scrie pagini intregi legat de memoriile dintr-un borcan cu miere, dar as realiza o carte care ar putea deveni best-seller...sunt modesta. Ma abtin!

Read More