FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură

După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.

Culorile inimii

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.

Aprecierea literaturii

Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Ce (nu) arătăm lumii

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.

O lume. O viață. O urmă.

Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Havasi- Symphonic Red Concert Show


Am atat de multe cuvinte si totusi imi este foarte greu sa explic un moment atat de minunat.


Dupa un weekend petrecut in aer curat, cu munti inalti si chipesi am revenit in capitala pentru a fi prezenta la concertul simfonic Havasi (Marti, 15 noiembrie a.c.)


Cu o acustica perfecta, lumini care se schimbau in functie de intensitatea piesei, Sala Palatului din Bucuresti a oferit sansa a 4. 000 de oameni sa asculte o adevarata muzica clasica. Havasi, cel mai rapid pianist din lume ("Singurul motiv pentru care cant atat de repede, este faptul ca o fac din suflet"- Havasi), nu numai ca ne-a indulcit cu piesele lui dar ne-a adus cat mai aproape de amprenta personala lasata pe fiecare melodie. Mi-am tinut respiratia pentru a nu pierde nici macar un moment. Mi s-a facut pielea de gaina la fiecare sunet. Inchizand ochii zburai intr-o alta lume, o lume perfecta, departe de neajunsurile lumii, nemultimuri sau dezamagiri cotidiene. Era imposibil sa te plictisesti. A fost o experienta unica.


Orchestra formata cu peste 50 de instrumentisti, un cor impresionant, tobosari japonezi, instrumente exotice si 15 solisti din intreaga lume acompaniau pianul imens din partea stanga a scenei unde mainile lui Havasi realizau un nou gen de muzica. Rockerul Endi, tobosar de profesie, traia fiecare bataie de toba. Clapele au inceput "sa sune" a fericire, mi-am fixat privirile asupra lor uimita de frumusetea sunetelor.


Putin cate putin, am inceput o calatorie unica, am simtit emotia, tristetea, fericirea prin melodiile „Terra Rossa”,” Lacrimosa”, „Trinity River”, „Infinity”, „Generali” sau „The Storm”. Modest, ne-a arata de ce este cel mai rapid pianist din lume, cantand o piesa alaturi de tobosarul Endi. Imaginea ecranelor imense ramasese in urma, rapiditatea cu care mainile formau o muzica atat de delicata parea de nedescris.


Nu vroiam sa existe un final, toti am aplaudat iar Havasi de patru ori s-a intors pentru aplauzele primite. Asa ca am lungit concertul cu aproximativ jumatate de ora in care ne-am mai bucurat de cateva melodii.


Suspinand m-am urcat in trenul rapid Bucuresti- Iasi si am revenit la lumea reala pastrand aceasta amintire ca una din cele mai frumoase alaturi de un inel stralucitor care mi-a schimbat viata.


joi, 10 noiembrie 2011

Dreptul la replica


Copou. Universitatea "Al.I.Cuza" a ramas in picioare in ciuda zvonurilor. Tramvaiele vin din ora in ora. Oamenii stau ca sardinele. Contructii. Praf si zgomot insuportabil. Studenti. Curs. Seminar. Canale de comunicare. Tehnici mediatice. Secretariat de redactie. Sala mizerabila. Cuza, a injosit jurnalistii. Caldura in sala cand e cald afara si frig cand e frig afara. Apa plata Dorna. Misterioase dispozitive. Calculatoare vechi care se blocheaza la fiecare click de mouse. Ziare pline de opinii si reportaje facute online. Licenta. Bomboane. Revista. Quark. Scaune incomode. Femeia de serviciu nu mai stie ca exista aceasta sala. Tabla. Praf de creta. Miroase a critica. Fara internet. Videoproiector lipsa. Modele de comunicare. Groaza de a intra in acea sala. Rasete. Iesim jurnalisti din sali murdare si se mai mira lumea de ce suntem furiosi pe viata.
Corpul G.
Chapeau!