FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură
După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.
Culorile inimii
Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.
Aprecierea literaturii
Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.
Ce (nu) arătăm lumii
Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.
O lume. O viață. O urmă.
Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.
joi, 29 septembrie 2011
Gusturile se discuta!
joi, 22 septembrie 2011
Vorbește franțuzește. Vorbește romantic ♥
miercuri, 14 septembrie 2011
Ce e bine să lași în urmă
Frunzele copacilor formează un covor precum cel lăsat înaintea intrării miresei.
Căldura ne face să stăm la umbra copacului cu cea mai mare coroană pentru a putea medita asupra prezentului și pentru a visa viitorul. Trecutul e trecut pentru a mai visa la schimbări. Nu există o mașină a timpului pentru cei care încearcă să revină în trecut.
Am lăsat deoparte copilăria în care săream cu picioarele desculțe în apa de ploaie. Era pedichiura cea mai sănătoasă, dar a trebuit înlocuită. Acum nu mai putem ieși să ne bălăcim în voie. Avem anumite restricții. A trebuit să lăsăm în urmă chiar dacă ne plăcea pentru că "nu ne șade bine", ar adăuga bunica.
Cu un simplu "pinky swear" ne-am trăit anii de școală alături de colegi. Când am terminat această etapă a vieții a trebuit să îi lăsăm în urmă. Drumurile se separau, nu mai era un drum cu "toate la un loc".
Atât de multe lucruri ne plăceau în trecut că nici nu ne puteam descrie într-o frază. Atât de multe hobbyuri! Iar acum când suntem întrebați la un interviu pentru un loc de muncă terminăm în mai puțin de 5 minute discuția despre pasiunile personale. Locul de muncă nu e același lucru cu rețelele de socializare în care trebuie sa faci o compunere despre ce ești, ce îți place sau ce ai mâncat astăzi (povestit într-un mod cât mai detaliat). Totul se rezumă „de ce vrei acest loc de muncă?” . Atunci intrii în acțiune ca să îi dai gata (bineînțeles această întrebare este doar pentru a povesti cât mai frumos ca să te creadă. Cu toate că răspunsul principal este: pentru că am nevoie de bani! ). Dacă nu poți răspunde la acea întrebare, trebuie să mergi mai departe.
Hobbyurile „învechite”...au dispărut fără să lase în urmă vreo dezamăgire sau cicatrice deoarece nu am simțit când ele au plecat. Era un gol care urma să fie umplut. Au rămas totuși câteva. Cele mai puternice au supraviețuit și s-au adăugat altele noi. Nici nu îți imaginai că o să îți placă așa de mult, ce mai...le adori! De la pictura peisagistică am ajuns la o pictura abstractă, haotică, asemeni lumii in care traiesc.
Ți-a făcut bine că ai lăsat hainele lălâi sau exagerat de strâmte și machiajul strident de așa zis rocker/ă, hainele prea mature ca să pari mai mare, ronțăiala unghiilor în public, freza de băiat/fată cool, locul de muncă inadecvat, prietenii cu beneficii, vorbele urâte, dependențele...s.a. Acum fiecare problemă cu care te confrunți are un nou mod de rezolvare: mai calm, te gândești de doua ori înainte sa acționezi și nu te mai entuziasmează orice lucru frumos la suprafață.
Te accepți așa cum esti și trăiești prezentul sau ai rămas blocat în trecut?
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Asul de inima...
Nu stiu exact pentru cat timp dar sper ca aceasta fericire va ramane pentru totdeauna imprimata pe chipul meu.
In fiecare zi imi reamintesc ca exista frumusete in aceasta viata.
Intotdeauna sunt solutii. Sigur este o comoara ingropata intr-o padure inspaimantatoare necunoscuta. "Urmeaza-ti inima", asa imi soptesti in fiecare dimineata.
Ma bucur de acest timp (care pare uneori atat de zgarcit) pentru ca nu ma voi mai reintalni cu el, asa ca profit de el, imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica pentru a avea inspiratie sa scriu acest articol. E destul de greu fara o muzica de fundal sa scrii ceva de la inima la inima.
Ma cert atunci cand sunt trista fara motiv, multe persoane chiar se confrunta cu situatii dificile si nu pot zambi din cauza problemelor. Daca acum nu sunt probleme majore ( Din cauza racelii mele temporare, cel mai mult imi doresc un somn bun dupa multe nopti de veghe! ) de ce sa nu fiu fericita si sa imi traiesc propria poveste de dragoste?
As da o avere pentru inca o zi de fericire.
Visez.
Uneori ca sa imi dau seama ca sunt treaza trebuie sa visez. Ca orice om muritor pe acest pamant am planuri de viitor, visez la lucrurile care ma vor face fericita si sper ca voi putea incheia ziua fara nici un regret.
Timpul trece, acum in vacanta ma simt ca un copil care sta si asteapta sa fie rasfatat de catre mama sa. Va veni vremea cand va trebui sa ma intorc inapoi la "vechea" casa unde imi petrec majoritatea lunilor din an. O astept cu drag in timp ce ma bucur de prezent.
Sunt entuziasmata de planurile de viitor pe cont propriu dar in acelasi timp nu ma simt total pregatita. Poate niciodata nu voi fi, asa ca nu voi astepta sa am un cont enorm in banca si sa falfai cardul gold in fata vanzatoarelor de la Carrefour pentru ca oricat de multi bani as avea stiu ca visele mele se vor implini pentru ca te am pe tine. Aceasta este Ziua Recunostintei mele.
Incep de jos si urc treptele usor, nu cumva sa calc gresit.
Tabloul are culori vii. Asta imi place cel mai mult atunci cand pictez. Pot sa accentuz culorile asa cum doresc.
Toamna a venit. Culorile se schimba...noi ne schimbam dar nu incetam sa speram la ce e mai bun pentru noi. Fiecare merita sa aiba un viitor. Este loc pentru toti, nu-i asa?
100% da...