FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură

După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.

Culorile inimii

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.

Aprecierea literaturii

Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Ce (nu) arătăm lumii

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.

O lume. O viață. O urmă.

Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.

miercuri, 27 aprilie 2011

De ce florile?


E o intrebare la care nu am raspuns. Probabil e acelasi raspuns cu privire la impulsurile barbatesti.
"asa e firea feminina"...
Florile sunt delicate, reprezinta un cerc perfect cu functii perfecte. Nu infloreste inainte de vreme, se pazeste de greutati in momentele dificile, are nevoie de caldura, lumina si protectie iar esenta ei este misterul vietii.
Nu demult, apartamentele erau pline de flori...gospodinele udau zilnic florile si le rasfatau cantandu-le iubire. Le aranjau strategic pentru a permite indeajuns soare prin geamul curat si dadeau prioritate "sensibilelor". Mandra se simtea cand le era laudate florile pentru frumusetea lor, deoarece ea stia cat de mult le ingrijeste si complimentele erau un mod de a-i aprecia munca si de a intelege ca e foarte frumos ceea ce face. Ii dadea sperante sa viseze la o gradina interminabila de flori cu un parfum dulceag.
Micuta si debusolata nu intelegeam bucuria mamei de a avea flori si de a primi. Imi lipsea acea sclipire din ochi si acel zambet care facea mai mult decat orice cadou primit. Dar nu a durat prea mult si m-am molipsit de acest virus feminin experimentand fericirea unui buchet de trandafiri de un rosu aprins asezat in borcanul cu apa pe biroul meu. Nu aveam de gand sa il mut de acolo pentru mult timp!
E greu sa intelgem de ce o gradina cu flori ne relaxeaza... de ce culorile magnifice ale florilor ne ameteste prin amestecarea lor precum caleidoscopul.
De ziua noastra suntem intampinati cu flori, primim flori pentru anumite premii obtinute si pasim la altar cu un buchet...de flori. Au ajuns sa faca parte din viata noastra, nu au ramas doar la stadiul de decor.
Ne place sa le admiram in momente de bucurie sau sa contemplam incercand parca sa primim un sfat din partea lor.
Ne incanta privirea si de fiecare data ne prevestesc ceva...Nu degeaba ghiocelul sta pitit pentru a ne pregati pentru primavara. Asa si buchetul foarte frumos ornat la indicatiile clientului de catre florareasa, te anunta sa zambesti mai mult, iar daca zambeai...continua.
O femeie este precum o floare, infloreste atunci cand ii oferi iubire.
Bineinteles, cu o floare nu se face primavara, dar furi un zambet si cine stie poate... primavara incepe cu tine.

marți, 19 aprilie 2011

Sforile marionetelor


Copile inocente viseaza la frumusetea lor ca un viitor de lux, faima, stralucire si glamour. Privesc pozele celebritatilor, urmaresc festivalurile la care participa ca sa isi imagineze cum ii va sta rochia ros aprins semnata Calvin Klein iar baietandrii urmaresc noile modele de costume la care se poate adauga o esarfa masculina.
Multimea misuna de colo colo pe bulevardul Hollywoodului legata cu sforile celor care domina, zambesc isteric fotografilor sorbind din cafeaua spumanta de la Starbucks care la inceput era doar un mod de a arata "si eu imi pot permite". Acum a devenit drogul zilnic la care nu poate renunta. Lipsa de somn si lipsa poftei de mancare a dus-o la anorexie si nu primeste in corp decat cafeaua.
Iti doresti sa ajungi susi. Ajungi. Si apoi tanjesti dupa lucrurile ieftine lipsite de importanta care te faceau sa zambesti natural fara a te uita cu coada ochiului daca cineva te urmareste si vei aparea pe prima pagina a revistei.
Piesa de teatru cu papusi este pregatita. Fundalul negru ne ajuta sa nu observam sforile controlate de cei din spatele cortinei. Incepe piesa, fiecare papusa are rolul ei, nu greseste deoarece cineva din spate trage sforile si are grija sa mearga in directia dorita de el. In cazul in care papusa isi da seama ca nu este cea mai privilegiata persoana si cea mai invidiata si ar dori sa evadeze de pe scena, sfoara este rupta. Ea ar cadea fara viata, lipsita de orice putere.
Marionetele nu isi pot spune parerea personala si nu au voie sa intrebe nimic din ce se intampla in jurul lor. Trebuie doar sa execute si sa inteleaga ca this is the price tag.
Uneori sovaim in luarea unei hotarari. Incercarea de a lua calea corecta e bazata de multe ori pe dorinta de a arata ca poti "urca treptele" si poti ajunge undeva sus datorita inteligentei tale si organizarii tale in idei. Ideile inseamna putere. Dar depinde cat ai fi dispus sa lasi din viata ta pentru o munca dependenta, lipsita de timp liber si de alte bucurii. Money can't buy us happiness. Pana unde te incapatanezi sa iti sustii drepturile profesionale si cat merita toate acestea. Pana si politica ti se pare usoara la modul cum este practicata in Romania.
Este foarte important sa faci munca din placere dar e usor sa te lasi dominat doar pentru ca iti doresti mai mult decat poti duce. Gasirea unei solutii in timp ce urci drumul spre trepte, fugind de sfori pentru a nu te transforma intr-o marioneta si pastrand deminitatea a ceea ce esti.

luni, 11 aprilie 2011

Vorbe cu duzina...


Fila de calendar cade precum frunza de toamna pe biroul prafuit. Cartile nu au mai fost deschise de ceva timp iar ziarul primit zilnic datorita abonamentului este aruncat in coltul de mormane.
Bifam timpul trecut si mergem mai departe cocosati de neajunsuri ajutati de un baston al nemultumirii.
Analizand in laboratorul inexistent, nemultumirea, batjocura si dorinta de mai mult care nu a aparut acum in vremea guvernului Boc (!). Ele existau si au pus stapanire de mult pe Romania si pe intreaga lume. Daca nu ar fi asa razboaiele nu ar mai exista iar orgoliul nu ar straluci atat de tare. Fara ele, poate se putea observa intelepciunea.
Prima analiza.
Perioada electorala, toti imbracati in haine de sarbatoare, isi spala mainile pentru a-si pune amprenta cu urme de noroi in sens basescian. Multumiti, viseaza alaturi de bagajul pregatit din pragul usii la limuzina care face naveta spre Cotroceni pentru a sta pe scaunul prezidential.
Dar asteapta precum Cleopatra pe Ghita...canta de dorul lui pana la urmatorul album, respectiv mandat.
Apoi nu le mai convine, arata tuturor ce vocabular bogat in injuraturi au si te tine timp de 5 minute daca nu te deplasezi din raza lui de vorbire cu vorbe despre intreaga ta familie. Mai are putin si iti aminteste de stramosii tai daci.
A doua analiza si ultima. Insuficienta de fonduri europene si ecuatie imposibila de rezolvat.
E greu sa iti dai seama ce vrea un roman de la viata lui, in fiecare zi descopera ca nimic nu il mai multumeste dar nu lasa deoparte politica. Continua sa picteze tabloul domnului presedinte intr-un viitor Gaddafi si ca supliment, citeste ce mai e nou despre Iri si Monica sau Oana si Pepe. In functie de preferinte. La fiecare jurnal de stiri care incepe cu povestea lor, ridic spranceana intreband rostul acestei telenovele regizate, iti lasa doar un gust de lapte inacrit de o saptamana.
A intocmi o lista de intrebari la care romanii inca asteapta un raspuns nu e greu dar a astepta raspunsul e cel mai greu. Raspunsurile date candva au ramas pitite in niste cutiute sigilate bine, dar tot ambigue au ramas. Chiar daca ar trece zeci de generatii, misterul "Cine a furat banii Securitatii?" tot nu vom afla.