Foile ingalbenite de pe raftul bibliotecii, pline de praf, candva albe, asteapta sa fie folosite in sfarsit. Cerneala pregatita, stilou nou pentru a-ti purta un noroc inexistent si o imbracaminte dintre cele pentru sarbatoare, pentru a inspira cat mai multa seriozitate. Cu umerii drepti, te asezi ca un deboutant pe scaun asteaptand sa faca prima poza alaturi de ceaslovul deschis strategic la primii pasi spre marea plina de lucruri noi.
In minte, rasuna cuvinte ale vocabularului limbii romane parca straine de tine, simti cum un pumn de litere amestecate, sunt gata sa te loveasca...un haos in sesiune.
Ceasul incepe sa ticaie, randurile aluneca sub ochii aprinsi care incepe sa transforme hartia in scrum, caligrafiile nu mai alunga durerea indeciziei. Mainile inceteaza a scrie. Un alfabet delirant, ocupa spatiile goale de pe foile ingalbenite din biblioteca casei. Foile au fost acoperite cu zgarieturi indoielnice ale penitei nefolosite, lasand doar urmele unor litere de-o schioapa. Te gandesti precum Nica din amintirile lui Creanga: “Ei, ei! acu-i acu. Ce-i de facut, mai Nica? imi zic eu in mine. Si ma uitam eu pe furis la usa mantuirii.” Se aud clinchete de clopotei. Timpul examenului s-a terminat...
Dupa ce s-a golit incinta, clepsidra este intoarsa, pentru a masura o alta perioada de timp. Tinere, pastrezi amintiri din epoca de aur cu hartoage scrise in graba pe bancile facultatii.
Si uite-asa, din carte in carte, fila dupa fila, din dumbrava minunata a palatului de hartie, continui sa visezi la Ilene Cosanzene si Feti-Frumosi....
