FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură

După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.

Culorile inimii

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.

Aprecierea literaturii

Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Ce (nu) arătăm lumii

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.

O lume. O viață. O urmă.

Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.

duminică, 28 noiembrie 2010

Lumea de basm a copiilor


In perioada sarbatorilor, dulapurile din bucatarie au inceput sa fie umplute rapid cu fructe. Vinovata de inflatia cu fructe era acea batranica, convinsa ca fructele o vor ajuta sa intinereasca.
Incep cumparaturile de Craciun, supermarketurile deja sunt foarte aglomerate, ea(batranica) incepe sa devoreze cu placere fiecare lada, aranjata pe rafturile magazinului.
Stai linistit, articolul nu este despre fructe, ci despre frumusetea pregatirilor si bineinteles bucuria copiilor.
Ati fost vreodata atent la privirea unui copil cand vrea cu incapatanare ca el sa puna globurile in brad, sa aseze toate beculete multicolore? Dupa ce termina, cu ajutorul mamei de aranjat bradul, sta si il admira toata noaptea precum un artist care se uita la opera sa.
Nici somn, nici mancare nu ii mai trebuie pentru ca se apropie noaptea in care trebuie sa vina Mos Craciun. A facut un plan de atac si va sta pitit sub brad sa il intalneasca, sa vada daca a primit scrisoarea trimisa si i-a adus ce isi dorea.
Poate e putin amuzant cand spun aceste lucruri, rupte dintr-un basm, dar nu ma indoiesc ca bucuria aceasta am trait-o si noi, nu conteaza cat de bogat sau sarac a fost. Inima unui copil nu pune accent pe aceste lucruri: daca acele globuri care le-a aranjat sunt de cristal sau el o sa manance cea mai de calitate mancare.
Ce mai asteapta copilul cu sufletul la gura cand e vorba de iarna, de sarbatori? Zapada...plimbatul cu saniutza, realizarea unui om de zapada pana ii ingheata mainile dar mai lipseste nasul. Trebuie completat...
Ii da fularul lui, nu cumva sa ii fie frig omuletului de zapada. Cata inocenta...
Dupa ce am avut si noi parte de aceste lucruri, nu mai vedem "fascinatia" in ele insa un moment de copilarie nu strica nimanui, sa incerci din nou...bucuria copilariei. Deschizi cartea de basm si pasesti in ea...

duminică, 21 noiembrie 2010

Vis a vis de somn...


Imi spune "buna dimineata". Ce dulce e somnul. Minutele dupa timpul limita de somn par a fi cele mai importante, in ciuda faptului ca am dormit ore bune inainte de acele minute. Nu e indeajuns, nu sunt satula...am pierdut doua nopti la rand pentru a "incerca" sa vizionez filmul Inception...a fost pe doua nivele: vis in vis. Am reusit in cele din urma prin metode cate se poate de haioase: plimbat prin casa, bineinteles becul aprins, mancat dulciuri doar pentru a ma mentine treaza. Filmul o fi psihologic cu privire la vise, dar imi facea "pofta" de somn cand ma pregateam sa ma uit. E tipator, zangane mult si...se uita la mine.
Ceasul desteptator.
E acolo zilnic pentru a ma ajuta sa fac marele efort. Sa las deoparte lumea viselor pentru urmatoarele 12-15 ore...Zi lunga, drum lung, mult timp sa imi tin ochii deschisi.
Muzica continua in mintea mea...m-am trezit cu sunetul colindelor. Ce dor mi se face de sarbatorile de iarna, bulgari de zapada, relaxarea printr-o "expeditie" cu saniuta, bradul cu mirosul lui real nu de plastic. Deja ma gandesc ce fel voi impodobi bradul acesta: ce design sa aleg. Sa nu uit de Mos Craciun! :))
Bajbai prin casa, pun rapid apa la incalzit pentru un cappucino spumos delicos necesar intr-o dimineata lipsita de soare, plina de ceata in care masinile se fac observate doar de lumina farurilor usor mazgalite, nefolosite de ceva timp asa de dimineata.
Pierd din start timp pentru ca sunt preocupata de lucruri marunte...insa continui sa caut un sens...trantesc usa dupa mine, incui. Am plecat, nu ma mai ametesc..si merg tinta spre statia de autobuz zgribulita.
Totusi e o zi frumoasa, in care ma pot bucura tremurici asa cum sunt. Incretirea fruntii o intalnesc asa des ca imi vine sa o imit. Brusc, ridic ochii ca sa imi inseninez fata...

luni, 8 noiembrie 2010

Identitate



Identitate falsa sau mai bine lipsit de ea?

Radiera folosita, varfurile creioanelor rupte din cauza ascutitoarei fara de trebuinta...hartii albe mototolite. Pix disparut, sau imprumutat...e tot una.
In google we trust,click!
Se cauta identitatea rromilor, identitate necunoscuta, pierdere de identitate, carte de identitate s.a.
Multe sensuri pentru un cuvant atat de simplu dar totusi atat de semnificativ.
Prea multe dileme de care sa ne facem griji. Mult timp irosit pentru a afla cine suntem, daca suntem urmasii Romei sau nu...cert e ca, un popor precum si cel roman are nevoie de acest lucru ca de aer. Simte nevoia si devine preocupat de aceasta. Astfel stabilim 1 decembrie, o zi nationala, o zi de identitate. Stabilim si din punct de vedere economic: leul, moneda nationala, incercand iesirea din sfera comuna pentru o pata de autenticitate.
Identitatea ta te reprezinta pentru ca devii o persoana cu drepturi, libertati...cu cetatenie.
De multe ori, atunci cand calatoresc cu RATP-ul, cad pe ganduri fixand cu privirea oamenii care merg pe strada,unii pierduti prin multime, alergand cu pasii zdraveni sau o tiganca cu o bluza fosforecenta rupta la subtiori si cu o fusta colorata plina de volanase, murdara...imi pun intrebarea: "oare ea are o identitate?" Brusc sunt trezita din somn de plansul puternic a unui copil de vreo 6-7 anisori...tiganas, alaturi, mama sa il bruscheaza asezandu-l pe scaun, soptind cuvinte...care nu ar trebui sa le auda un copil. stramb din nas din cauza mirosului...dar imi vad de ale mele...nu reusesc pentru ca incepe sa cante pentru a cere bani. Ajung la facultate, cobor din autobuz uitandu-ma la copilul care vorbeste incorect plimbandu-se tintuit de ochii mamei.
Scriu apasat pe hartie aceste lucruri pentru a nu le uita daca ma iau cu alte trebusoare. Mai am totusi nevoie de cateva argumente pentru a reusi sa aflu ceea ce vreau sa demonstrez. Ipoteza si concluzie...matematica.
Buletinul de identitate reprezinta ceea ce as putea numi intr-un mod cat mai neprofesional, cartonasul care il prezinti atunci cand ti se cere sa te identifici. Unii, sustin cu tarie ca isi refuza identitatea...probabil pentru ca pe buletin scrie roman. Dar...oamenii din jur au doar o identitate?..Da, una legala dar pe langa asta, sunt realizate mai multe, pastrate in portofel si lucrate la "negru" atunci cand au nevoie de ele, scot cartonasul si infumurat de propriul fum de tigare se mandreste cu noua "achizitie".
Atunci cand doreste sa obtina ceva, se da bine pe langa tine de parca tu nu ai sti de ce face asta si incearca intr-un mod cat mai exagerat sa te "placa".
Nevoia de a nu fi tras la raspundere, naste dorinta de lipsa de identitate insa...ce are in comun tiganul si omul cu multiidentitate?...Ambii isi doresc o identitate in care sa calce pe covorul rosu fara a li se adresa intrebarea: "da tu cine esti?"
Imagineaza-ti o zi in care iti poti alege identitatea...ce ai alege sa fii?