Jurnalul de zbor...Part 2

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog, mai precis de 10 zile si cateva ore...nu am de gand sa le numar, poate voi face asta in timpul dedicat lenei...nici atunci nu as garanta ca voi face asta, cu siguranta lenea ar fi prea mare.
Ma opresc putin din alergarea mea dupa vise, indepliniri(Ex: sa realizez intr-un timp cat mai scurt un interviu. No comment!). Privesc in jur, timpul s-a oprit pentru a analiza cat mai atenta situatia in care ma aflu. Sunt mai multe tipuri de drumuri pe care le-as putea alege...
Primul drum: o sosea destul de interesanta pentru a alege sa merg pe ea, insa...nu sunt hotarata ca vreau sa merg in directia aia...instinctual ma duc dar...ma opresc. Poate ca nu e drumul potrivit.
Ma opresc la intersectia drumurilor.
Cel de-al doilea drum e total diferit de primul, chiar opus as putea spune. Nu e o sosea in care nu e nimeni pe drum...e...da...e...chiar un camp plin de flori. E o priveliste minunata, in care cu adevarat mi-as dori sa imi petrec timpul. Bineinteles, cine nu ar alege campul de flori in care grijile par sa nu isi faca aparitia si timpul pretios merita sa se scurga ora dupa ora intr-un asemenea loc.
Decat o sosea singura, cu oameni reci care par sa fie scosi pe banda rulanta. Identici!...ei isi ocupa timpul cu rutina zilnica, nu sunt multumiti de ceea ce fac dar nici nu se plang. Nu schiteaza nici un mic zambet. Asta ma inspaimanta, mie imi place sa zambesc, oamenii sa imi zambeasca pentru ca prin asta imi emana o caldura sufleteasca care e de neinlocuit. Nu as putea trai toata viata in mediul " no smile"...e dezastruos.
Ceea ce observ este activitatea oamenilor, e deja o rutina imposibil de schimbat.
Nu e important imaginatia bogata a mea in care incerc sa va introduc in peisajul plin de flori parfumate si fluturasi multicolori zburand, nu...vreau sa scot in evidenta importanta lucrurilor. Imaginea "campul plin de flori in care grijile par sa nu isi faca aparitia."..daca reflectati asupra semnificatiei fiecarui cuvant veti observa ca nu la intamplare am introdus cuvantul par, ci doresc sa intelegem greutatea lui. Realitatea e ca nu se poate asta, doar par. De ce? E simplu pentru ca eu/tu vreau/vrei asta. Daca eu vreau un mediu asemenea campului de flori voi face in asa fel ca ele,grijile, sa para ca nu isi fac aparitia. E greu dar...se poate. Nici un lucru nu este imposibil, atat timp cat de unii a fost realizata.
Atunci timpul va fi mai pretios in adevaratul sens al cuvantului, nu pretios pentru ca avem de realizat lucrurile de pe lista noastra lunga cat un sul de hartie igienica...