FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură

După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.

Culorile inimii

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.

Aprecierea literaturii

Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Ce (nu) arătăm lumii

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.

O lume. O viață. O urmă.

Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.

joi, 25 februarie 2010

Jurnalul de zbor...Part 1

"Butterfly fly away, butterfly fly away
Flap your wings now you can't stay
Take those dreams and make them all come true..."

Fredonez versurile in timpul plimbarii spre casa. Orele petrecute la facultate s-au incheiat pe ziua de azi.
Versurile ma ajuta sa imi imaginez peisajul superb in care fluturii isi fac subtil aparitia. Fluturii sunt de remarcat pentru stilul lor neobisnuit de viata...da! visez la un stil de viata neobisnuit, nu doresc un sablon de viata...doresc sa ma las purtata pe aripile lor colorate, fascinantul zbor extravagant si gratios.
Sa privesc din zbor la particulele de praf care danseaza in aer in lipsa unei alte ocupatii si sa privesc lumea grabita spre a-si atinge idealurile...dorinta de a reusi sau de a deveni ceva transformata in tel.
Vremea innourata ma deprima, imi da o stare melancolica...sunt pe marginea prapastiei, aproape sa cad in adancul infricosator plin de melancolie. Bataile accelerate ale inimii ma fac sa respir cu greutate...NU! Nu ma las invinsa. :)
Vreau sa plec departe de lumea innourata...sa ma indrept spre o lume senina, plina de vise senine...
Stiu ca dupa o zi "urata" va veni una "frumoasa"...prefer sa lenevesc in casa fara a privi afara vremea deprimanta, sa astept ziua insorita...pentru ca imi da o stare plina de energie si ma face sa zambesc dar nu reusesc, facultatea nu imi permite un asemenea rasfat.
Urasc vremea! in afara de faptul ca ma intristeaza primesc si aglomeratia de autobuz. Oamenii alearga grabiti, se inghesuiesc sa incapa cu toate ca nici usile nu se mai inchid...forteaza!. Asta ma amuza putin si imi zic "bine ca sunt micuta in lumea aceasta mare, imi gasesc un locusor in multime..."

sâmbătă, 20 februarie 2010

I dream of...


I dream of...something. Nu visez la o cariera la Hollywood nici sa ajung la CNN dar macar sa am dreptul de autor la articolul scris in ziar. Nu aleg o cariera ca sa apar in fiecare zi pe prima pagina a revistei Cancan...nu as putea sau mai bine spus nu as avea puterea necesara sa ma distrug bucatica cu bucatica. Daca ma va recunoaste cineva pe strada, sa ma intrebe despre articolul scris nu despre love-uri(iubitul/a februarie...bla bla bla).
Sper sa ajung in politica. De ce? Ca sa ii iau locul lui Basescu. Parlamentar european? Eh, nu poate sa concureze singura Eba la conferinte. As gasi un loc mai in spate sa nu avem drumuri care se incruciseaza, poate asa scap de a afla cuvinte noi din limba romana si de a afla ce o mai duce capusorul ei intelectual.
Aleg locurile cele mai retrase si cat mai in spate. De ce? Pentru a observa cine e in fata. Daca te aflii in fata de ce te uiti in spate?...
Sper sa ajung la televiziune. De ce? Ca sa ii iau locul Andreei Esca. Trebuie sa o inlocuiasca la un moment dat si pe ea cineva...generatia tanara e potrivita(eu, eu, eu).
De ce sper la aceste lucruri? Am dreptul sa visez la imposibil si asa inchizi gura multora...:)
Ma trezesc la realitate pregatita sa imi incep ziua cu dreptul. Astazi e o zi frumoasa care lasa stirea ca va fi o primavara minunata. Realitate fascinanta!...Ce vis ciudat!...

miercuri, 17 februarie 2010

Ce ne face fericiti in zilele astea?


Rasfoiesc printre teancurile de poze(Memories are fade. Pictures are forever...), amuzata de unele si mirata de altele(cat de ciudate), dau peste niste poze "zambarete" si imi adresesz intrebarea: "Ce ne face pe noi cu adevarat fericiti in zilele astea?". Suntem in zile de criza si tot nu suntem fericiti ca avem un loc de munca pentru ca...ne enerveaza sefu' . Daca nu avem un loc de munca suntem suparati ca nu gasim unul. Oricum ar fi, nu suntem fericiti.
La sfarsit de an ne punem speranta in anul urmator, chiar ne facem lista "things to do in 2010"...Daa...dar lista ramane undeva in adancul sertarului si nu mai stii de ea. De ce? Pentru ca nu mai tii cont de ce iti doreai si te lasi pe ideea :"nimic nu mi se indeplineste".
Zilele inca frumoase nu ne mai multumesc, nici macar faptul ca suntem studenti la facultatea dorita pentru ca ne ofera pachete de nervi saptamanal..uneori e oferta si primim zilnic. Aici devin putin ironica. Dar avem speranta ca vom face ceva ce ne place dar nu avem garantia ca ne va placea sefu' (asta ar fi garantat ca nu :)) ).
Incerc sa caut frumusetea vietii in alte lucruri daca invatatul ma coplesteste. Trebuie si asta!(imi tot repet asta).
Daca ziua a fost grea mai am speranta ca ma vor primi niste brate si imi va spune ca totul va fi okei. Zambesc cand ma gandesc la asta, e cu adevarat relaxant.
Leneveala...un lucru care pe noi (studentii) ne face fericiti.
Faptul ca nu trebuie sa alerg dupa subiecte de stiri sau sa pierd zile intregi la biblioteca rasfoind ziare vechi. E fericire pura! Dar nu prea multa lene ca strica.
Mai bine aleg o plimbare...iti da o superba stare de energie, iti lasi gandurile sa zboare spre inaltul cerului si poti sa admiri.
Poate e exagerat ce spun. Dar macar in lucrurile marunte sa gasim fericirea daca cele mari nu se indeplinesc.
Poate ar trebui sa nu mai privim la telurile atat de inalte ci sa ne limitam...asa poate nu vor mai exista prea multe dezamagiri.
Am speranta ca in fiecare persoana exista o farama de fericire...:)

luni, 15 februarie 2010

Don't cry Haiti...


Deschid televizorul pentru a mai afla despre Haiti...Am ramas socata cateva momente atunci cand am aflat. Stau cu ochii atintiti la ecran doar pentru a afla mai multe informatii despre asta. Cele mai multe reusesc sa le aflu de pe CNN...
E nevoie doar de cateva secunde pentru ca micul paradis sa se distruga. Casele construite de fiecare pentru a-si forma un camin au devenit pulbere in cateva secunde.
Plansete si strigate dupa ajutor. Nu e nimeni sa poata da un mic ajutor. De ce? Pentru ca toti aveau nevoie de ajutor.
Ochii inlacrimati ai copiilor iti produce o durere imensa in inima. Dezastrul a trecut dar urmele lasate nu vor trece asa usor. Momentele nu pot fi sterse cu buretele. Daca noi ne plangem de neajunsurile noastre ar trebui sa privim in afara castelului nostru.
Unii o considera ca fiind o actiune profitabila, aceasta parere e a unor oameni care nu stiu altceva decat sa vorbeasca fara sa gandeasca. Okei, inteleg ca acest moment a miscat pe multi precum vedetele sau alti oameni importanti, care mai de care sa ajute. Vor publicitate? Si ce? Atat timp cat ofera o mana de ajutor e bine. De ce sa criticam?
Nici nu pot sa imi imaginez durerea pe care o simt acei oameni care nu mai au nimic. Ascult cateva din povestile celor indurerati, dar sunt mii de povesti...As fi ales una dar toate sunt grave, nu le pot clasa, nu ma simt in stare sa aleg una. Este un adevarat miracol pentru cei care au reusit sa supravietuiasca. Pray for them...

P.S: we are the world 25 for Haiti

duminică, 14 februarie 2010

Fiecare zi poate fi Valentine's Day...:)


Ziua indragostitilor. Asa e catalogata, nu de catre mine ci de intreaga lume. La inceput era sarbatoarea americanilor, am preluat-o si noi. Pentru ce? Pentru a avea un motiv de a spune :"te iubesc" si de a darui cadouri. Nu sunt impotriva acestei zile dar sunt de parere ca o apreciem mai mult decat trebuie, mai mult decat e necesar. Vrei sa ii spui :"te iubesc"? Nu astepta ziua de 14 februarie sa faci asta, o poti face in fiecare zi, pentru ea/el nu conteaza ziua ci simplu fapt ca TU ii spui asta. Vrei sa ii daruiesti un cadou? Trebuie sa fie ziua aflata sub numarul 14 pentru a face asta? Pentru ea/el conteaza ca TU ii daruiesti cadoul.
Se spune ca in aceasta zi trebuie sa faci lucruri romantice alaturi de iubita ta/iubitul tau. Serios? In fiecare zi poti face lucruri romantice daca doresti.
Enumar doar cateva lucruri pe care le poti face alaturi de persoana iubita(cu siguranta nu le poti realiza doar intr-o zi :P):
*Priviti rasaritul impreuna.
*Gateste pentru el/ea(sau impreuna).
*Plimbati-va in ploaie.
*Tineti-va de mana.
*Cumparati-va unul altuia cadouri.
*Trandafiri.
*Imbratisarile sunt medicina universala.
*Spune Te iubesc, doar cand simti asta si asigura-te ca a inteles cu adevarat.
*Ofera cadouri aleatorii de flori/ dulciuri/poezii/ etc.
*Spune-i ca e singura/singurul fata/baiat pe care ti-ai/ti l-ai dorit-o/dorit. Nu minti!.
*Petrece fiecare secunda posibila impreuna.
*Priveste in ochii ei/lui.
*Spaghetti?
*Tine-o/tine-l de mana, fixeaza-ti privirea in ochii ei/lui, saruta-i mana si aseaz-o pe inima ta.
*Dansati impreuna.
*Inventeaza scuze pentru a o/il suna cat mai des.
*Chiar daca esti extrem de ocupat(a), deconecteaza-te pentru putin timp si spune-i ca o/il iubesti.
*Aminteste-i visele tale si vorbeste cu ea/el despre ele.
*Spuneti-va cele mai sacre secrete sau frica de ceva.
*Fii Fat Frumos pentru parintii ei.(Cinderella pentru parintii lui).
*Mergi sa vezi un film romantic si aminteste-i partile care le prefera.( P.S. I love you; The notebook, The proposal, Music and lyrics, A walk to remember, 10 things i hate about you, 50 first dates,Serendipity,Titanic, Did you hear about Morgans, Love Happens s.a )
*Invatati unul de la altul si nu faceti aceleasi greseli de doua ori.
*Descrie bucuria pe care o simti cand esti cu ea/el.
*Sacrificii.
*Nu lasa niciodata o secunda sa treaca din zi fara sa te fi gandit la ea/el si asigura-te ca stie asta.
*Iubeste-te pe tine inainte de a iubi pe altcineva.
*Dedica melodii.
*Nu uita niciodata sarutul de noapte buna si adu-ti aminte intotdeauna sa spui "Sweet dreams."
As putea sa enumar o infinitate de lucruri...dar nu mi-ar ajunge spatiul:))
Concluzia: Ai nevoie de Valentine's day?!!

vineri, 12 februarie 2010

Viata ca un tren...


Un lung tren ni se pare viata. Uneori ne urcam fara sa ne interesam daca e cel bun. Insa tot timpul ne putem razgandi. Fiecare gara reprezinta un moment important din viata noastra.
De ce consider ca viata e ca un tren? .Raspunsul e simplu, tot timpul e in miscare. Opreste pentru cateva minutele in gara si apoi isi continua drumul. Urca persoane noi care ajung in cele din urma sa faca parte din viata noastra. Au devenit prietenii mei, nu pot sa mai renunt la ei. Momentele petrecute alaturi de ei au fost pline de culoare, mi-as dori ca timpul sa se opreasca sa ma pot bucura cat mai mult. Zambesc si am speranta ca vor mai exista momente atat de minunate.
In unele zile, calatoriile nu sunt pe placul meu dar asta nu ma opreste sa ma bucur de lucrurile bune din acea zi, scormonesc si gasesc ceva care sa ma pastreze optimista. Fiecare zi e plina de culori...
Mii de kilometri acumulati de-a lungul a 20 de ani...si numarul va creste. :)

Iti multumesc ca in acest moment ai ales sa calatoresti cateva clipe din viata ta alaturi de mine in acest articol!

marți, 9 februarie 2010

Am invatat...si totusi cate mai sunt de invatat!


“Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.”

Voi ce ati invatat?

sâmbătă, 6 februarie 2010

Just listen...

vineri, 5 februarie 2010

Boboc in sesiune...


A venit si mult asteptata "ploaie" de examene numita sesiune...Nopti pline de pepsi, capuccino si vorbarie multa.
Zilele dedicate invatatului sunt respectate de intreaga celula. Ne retragem in camerele noastre ne imprastiem cursurile(un lucru inteligent de a parea inteligent :))), cronometrul porneste. Cat mai multe informatii trebuie sa retin, dar cand e vorba de invatat apar si alte stari: bonus. Nu dupa mult timp mi se face foame, ma indrept plictisita spre bucatarie, deschid frigiderul, aleg la intamplare ceva, mancare sa fie. Ma retrag din nou spre camera torturii ca un copil pedepsit de mama ca a facut o boacana. Timpul de invatat se prelungeste. Privesc fie la cursuri fie la perna. Nu imi gasesc locul potrivit, privirea imi ramane atintita la ceas: E ora 2:00!!!...
Una din seri este dedicata invatarii in grup, fiecare isi gaseste un loc in camera. Liniste totala. Invatam, invatam, invatam...dar ceea ce lipsea si ii duceam dorul era :somnul. Isi face aparitia, foiesc cursurile incercand sa imi revin, inca mai e mult de invatat. Eh, o pauza mica...discutiile "de fete" se prelungesc.
Mai mici, mai mari, spectaculoase sau lipsite de implicatii... subiectele noastre de conversatie sunt nesfarsite...
Reusim in cele din urma sa invatam, multumite de subiecte sau dezamagite de altele.
S-a terminat prima confruntare cu sesiunea! ...inca visez...imi permit sa ma deconectez.
Senzatia care imi strabate trupul e un feeling de ...melancolie.
Intampin starea de fericire sau de "trezire la realitate" ...indiferent ce e, imi place...ador sa visez,sa risc,sa iubesc....traiesc intr-o lume agitata si trebuie sa ma intorc in ea.Ma face sa visez,ma face sa cred ca sunt universul lui sau poate e doar o iluzie dar e ceva special,e ceva nou,fascinant,captivant...si vreau sa continue.